“De mii de ani, poporul român, aşezat cu voia lui Dumnezeu în spaţiul carpato-danubiano-pontic, participă la zidirea unei Europe a naţiunilor paşnice şi prospere, fără ca vreodată, în istoria sa milenară să inițieze sau să dorească teritorii străine aparţinând altor ţări, ci, dimpotrivă, constituind o barieră geografică, fizică şi politică împotriva invaziilor străine, care ameninţau nu numai ţările învecinate apropiate, dar şi drumul care s-ar fi deschis către cele îndepărtate din Apus”, se arată intr-o scrisoare deschisă adresată simbolic, natiunilor europene de către mai multe personalități din Basarabia.
“De la Dacia lui Burebista până la Unirea Principatelor Române ale Munteniei şi Moldovei din anul 1859, poporul român a fost supus loviturilor unor enorme valuri de invazii distrugătoare, dar a reuşit să reziste pe vatra lui nestrămutat, continuând să ţeasă cu talent şi dăruire pânza unei culturi ancestrale, păstrând valorile tradiţionale specifice şi rezistente în timp, fără de seamăn în lume.
În veacurile din plin Ev Mediu, marii şi vitejii noștri voievozi români, Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, au apărat pământul Daciei strămoşeşti, dar şi pe cel al Europei creştine de imperiile în expansiune ale Orientului Apropiat şi Extremului Orient. În spatele acestui zid, Europa Occidentală a avut parte de epoca de aur a Renaşterii în care omul european şi-a recăpătat demnitatea şi conştiinţa de sine ca individ, după o lungă perioadă de menţinere în ignoranţă prin anihilarea constrictivă, fizică şi psihologică a personalităţii.
Românii însă, aflaţi la încrucişarea căilor de interese geostrategice şi geopolitice ale imperiilor avide de noi pieţe de desfacere a propriilor mărfuri şi de exploatare a resurselor naturale atât de generoase, oferite mai ales de ţara noastră, au fost răsplătiţi cu amputări de teritorii.
Aşa s-a întâmplat în 1775 cu nordul Principatului Moldovei, numit de ocupanţi Bucovina, anexat de Imperiul Habsburgic, şi cu partea de est a Moldovei, numită de ocupanţi Basarabia, anexată de Imperiul ţarist Rus în 1812. Pentru românii din aceste teritorii, secolul al XIX-lea a fost o perioadă de împilare naţională, dezrădăcinare, deznaţionalizare, de înlocuire obligatorie a limbii materne, româna, în şcoală, biserică, administraţie, cu limba rusă, de impunere cu forţa a altor culturi şi tradiţii. Ei au fost rupţi de la procesele de formare a conştiinţei naţionale şi de constituire a statului naţional român în 1859 prin unirea Ţării Româneşti şi a Moldovei. (more…)