CUGET LIBER-blog public românesc!

06/09/2012

Ingrijorata de efectul unui mars de 10.000 de unionisti la Chisinau, Moscova scoate la inaintare agentii ascunsi in Parlamentul de la Chisinau. De data asta Diacov!


Doua javre KGB-iste :Voronin si Diacov

Fost agent al KGB in Romania, implicat activ si documentat in acest sens, in evenimentele din decembrie 1989 de la Bucuresti, actual agent de influenta al Moscovei, subordonat SVR-ului rus (serviciul de informatii externe rus), președintele de onoare al Partidului Democrat din Moldova, Dumitru Diacov, iese din adormire si confunda statul democratic Republica Moldova cu satelitul Moscovei, Belarus, declarand ca dreptul constitutional la libera exprimare ar trebui suprimat, transmite Romanian Global News.

Punand in aceeasi balanta pe manifestantii de tip Gandhi, adica pasnici, cu lichelele violente platite de Rusia sa arunce cu pietre si sa agreseze presa si politistii, Diacov demonstreaza ca aplica in continuare directivele principale ale dezinformarii invatate in timpul stagiilor in serviciile rusesti.
A amesteca graul cu neghina, minciuna cu adevarul, manifestantii pasnici cu brutele violente si a creea confuzie generala este specific aparatului de propaganda sovietic si rusesc. Diacov il aplica acum la Chisinau crezand ca are de-a face (uneori chiar are!) cu imbecili care ii inghit mesajul manipulator, devenind cutii de rezonanta ale agentului rus aoperit ca politician in capitala celui de-al doilea stat romanesc.
„Autoritățile trebuie să intervină imediat și să interzică ambele manifestații. Ele nu fac decât să adâncească prăpastia care s-a format în societate. Este un proces pe care nu-l vom putea opri dacă nu acționăm acum. Ei sunt extremiști care nu au nimic în comun cu interesul țării. Nu știm de cine sunt sprijiniți, de cine sunt puși la cale. Dacă vrem să ne manifestăm ca partide care sunt înregistrate în Moldova, care își fac griji pentru această țară, acum e momentul”, a declarat agentul de influenta rus Diacov într-o intervenție pentru UNIMEDIA. (more…)

11/01/2012

Larry Watts si “Prietenii”, Volumul II: Ceausescu si Basarabia, URSS contra Romaniei, confruntarea CIA – KGB


Premiera online: Extrase din volumul al II-lea al lui Larry L. Watts despreRăzboiul clandestin al blocului sovietic împotriva României*

Intensificarea ofensivei spionajului, deturnarea planurilor Occidentului

* Studiul reprezintă un fragment din volumul II, în curs de pregătire pentru publicare, al lucrării “Fereşte-mă, Doamne, de Prieteni. Războiul Clandestin al Blocului Sovietic cu România”, de prof dr Larry L Watts, reprodus pentru prima oara in exceptionala revista istorica din Basarabia condusa de prof dr.Gheorghe Negru – Destin Romanesc

Prima zi a lui decembrie 1978 a marcat cea de-a 60-a aniversare a unirii Transilvaniei (şi a Basarabiei şi Bucovinei de Nord) cu regatul român. Ea a mai oferit şi ultima ocazie de a celebra 100 de ani de la independenţa deplină a României faţă de suzeranitatea imperială, câştigată cu eforturile soldate cu succes ale forţelor româneşti şi ruseşti sub conducere românească la Plevna, împotriva armatelor otomane, în 1878. Ceauşescu a ales această dată pentru a rosti un discurs prin care nu doar făcea public războiul anterior clandestin,

ci şi îşi exprima deschis recunoştinţa pentru prietenia şi ajutorul acordat de către tari NATO (Franţa şi Marea Britanie jucând un rol important atât în 1878, cât şi în 1918, iar SUA – în 1918).

Caracterul uimitor al acestui discurs a fost depăşit doar de viteza cu care a fost el îngropat, aproape complet, în analizele şi istoriografia occidentale de după 1978, ce oferea mărturii referitor la puterea măsurilor active coordonate de Moscova. După ce a menţionat, în remarcile introductive, rolul important jucat de români, germani şi unguri în unificarea statului, Ceauşescu a criticat, în mod explicit, acţiunile de spionaj şi subversiune, propagate de un stat socialist împotriva altuia, ca incorecte din punct de vedere moral şi legal:

„Nu putem ignora faptul că există diferenţe între diferite ţări socialiste. Suntem profund îngrijoraţi că acestea degenerează uneori în acţiuni extreme de grave, cum ar fi , de exemplu, susţinerea elementelor contrarevoluţionare din unele ţări, încurajarea lor de a se ridica împotriva guvernelor lor, [f. 30] acţiuni care contrazic flagrant concepţiile noastre revoluţionare cu privire la lume şi viaţă, norme şi principii, relaţiile dintre ţările socialiste, dreptul internaţional însuşi şi Carta ONU”1.

„Elementele contrarevoluţionare” despre care vorbea Ceauşescu îi includeau, desigur, pe trădătorii Militaru şi Pacepa, dar nu se refereau doar la ei. Serviciile secrete ale partenerilor de „colaborare strânsă” căutau, încă din anii ‘60, accesul şi posibilitatea de a recruta opozanţii regimului şi o conducere alternativă. L. Brejnev şi liderii loialişti din cadrul Pactului au stabilit explicit acest fapt, ca prioritate comună, în 1971. Aceleaşi intenţii au fost activ urmărite încă de atunci, sub acoperirea campaniei ideologic-culturale.

Ironic, principiul „liberului schimb”, consfinţit de Coşul III al Actului final de la Helsinki, pe care partenerii ce „colaborau îndeaproape” îl atacau vociferând asiduu, ca paravan în faţa „interferenţei Occidentului în afacerile lor interne” era utilizat de ei, în acelaşi timp, pentru a-şi facilita eforturile de recrutare în România.

În loc să susţină principiul „schimbului liber” pentru a îmbunătăţi relaţiile dintre est şi vest – scopul Coşului III – partenerii insistau asupra lui ca să faciliteze permeabilitatea est-est a hotarelor României, denaturând brutal natura regimului de frontiera al României cu vecinii ei. Loialiştii din cadrul blocului au cooptat astfel planurile occidentale de liberalizare în scopuri total diferite, raportându-se
la „aliatul” lor încăpăţânat.

Ungaria, de exemplu, o utiliza ca argument şi dovadă pentru aşa-zisa autoizolare a României, în ciuda regimului destul de liberal pentru blocul sovietic de trecere a frontierei cu Ungaria (şi Iugoslavia) al Bucureştiului. În acest timp, Budapesta ignora convenabil faptul că Uniunea Sovietică interzicea practic orice trafic de frontieră între România şi RSS Moldovenească sau RSS Ucraineană în afara grupurilor turistice organizate şi refuza să „introducă regimul de trecere fără vize a frontierei pentru persoanele care trăiesc în regiunea graniţei”, în ciuda cerinţelor administraţiei româneşti, calificate ca „insistente” de oficialii sovietici2.

Într-adevăr, liderii loiali sistemului sovietic ai RSS Moldoveneşti erau alarmaţi de faptul că vizitatorii români deveniseră, după 1973, mai numeroşi decât cei bulgari şi, în 1978, se apropiau de 22.000. Între timp, numărul turiştilor cetateni moldoveni în România „sărise” de la 249, în 1971 (mai puţin de 21 pe lună) la aproape 1.000, în 1978 (mai puţin de 91 pe lună), generând o cerere a Biroului Politic al PC al Moldovei, adresată autorităţilor sovietice de la Moscova, pentru a reduce dramatic contactele româno-moldoveneşti:

a) a reduce considerabil participarea RSS Moldoveneşti la schimbul de turişti dintre Uniunea Sovietică şi România, sporindu-l cu RPB [Bulgaria], RPU [Ungaria], RDG, RPP [Polonia], RSCS [Cehoslovacia] şi cu alte ţări socialiste, precum şi cu ţările capitaliste şi în curs de dezvoltare, astfel încât baza tehnicomaterială şi personalul de serviciu din sistemul Inturistului al republicii să fi e folosită cu maximum de eficacitate; [f. 31]

b) la coordonarea planurilor de schimb cu agenţii de turism din România, a renunţa definitiv la primirea în Moldova a grupurilor de turişti care sunt, în fond, nu turistice străine, ci turistice interne, dar cu intrarea doar pe 1-2 zile pe teritoriul Uniunii Sovietice;

c) a micşora vizita în republică a turiştilor români cu autobuze şi automobile individuale, care sunt pentru noi cele mai puţin avantajoase atât sub aspect economic, cât şi sub aspect ideologico-politic, în schimb pot fi mărite grupurile cu trenul, care, după Moldova, merg în alte regiuni ale Uniunii Sovietice;

d) a repartiza pentru RSS Moldovenească pe viitor mai ales grupuri de turişti care pleacă peste hotare, incluzând nu doar România, ci şi RPB, RPU, RDG RSCS, RPP, RFSI şi alte ţări, adică pe itinerare mixte (jumelate, triplate etc.);

e) la coordonarea programelor de şedere a turiştilor sovietici în România, a cere ca în acestea, pe lângă muzee, palate şi cetăţi, să fi e incluse, de asemenea, şi obiecte de menire industrială şi social-culturală, întâlniri şi discuţii cu colectivele de oameni ai muncii de la întreprinderile industriale şi agricole, instituţiile ştiinţifi ce din RSR”3.

Pentru a contextualiza aceste lucruri, menţionăm că aceleaşi autorităţi sovietice au ordonat o reducere temporară a turismului sovieto-polonez în timpul crizei polone de doi ani mai târziu, dar acest fapt a avut un impact relativ mai puţin drastic, reducând numărul de turişti polonezi în 1981 de la un total preconizat de 105.000 la 66.000 pentru întregul an 4.

Cererea din decembrie 1978 ca Moscova să restrângă şi mai mult contactele româno-moldoveneşti a fost făcută cu doar două săptămâni după ce şeful partidului moldovenesc, Ivan Bodiul, l-a rugat pe Iuri Andropov să mărească în mod considerabil numărul statelor de personal, deja enorme, ale KGB al RSS Moldoveneşti pentru a lupta împotriva „adversarului” – pe care Bodiul îl descria iniţial ca „serviciile speciale şi centrele ideologice ale statelor imperialiste” şi apoi, mai specific, ca România – ale cărei „organe oficiale s-au angajat pe calea negării existenţei naţiunii şi statalităţii moldoveneşti [pre-sovietice], sublinierii nedreptăţii istorice a reunirii Basarabiei cu URSS”.

„Se întreprind încercări de a răspândi aceste idei prin intermediul turismului, sosirilor particulare din RSR şi corespondenţei prin poştă, care a depăşit 500.000 de scrisori pe an. Se constată fapte de prelucrare a oamenilor sovietici de către cetăţenii români în spirit antisovietic, antirus. În plus, unele formaţiuni de nuanţă sionistă şi clericală folosite de pe teritoriul RSR încearcă prin aceleaşi canale să desfăşoare o activitate intensă de subminare printre persoanele de naţionalitate evreiască, care numără în republică peste o sută de mii”5.

La mijlocul lui 1976, la un alt zenit al confruntării sovieto-române, Moscova a încercat să-şi crească accesul la românii nemulţumiţi, oferindu-i Bucureştiului posibilitatea unui contact cu RSS Moldovenească, blocat [f. 32] de Kremlin aproape complet cu 17
ani mai devreme, ca parte a unui schimb 6. Preţul solicitat includea prezenţa României la întâlnirea din august 1976 din Crimeea (Ceauşescu alegând să nu facă pelerinajul la „Mecca” din Crimeea în 1974 şi 1975), reluarea contactelor „normale” dintre tineretul comunist român şi cel sovietic (UTC-ul şi Comsomolul), şi o extindere a activităţilor Societăţii Prieteniei Româno-Sovietice ARLUS 7.

Cât de „normale” urmau să fi e aceste contacte reînnoite se menţiona într-un raport ulterior al INTERKIT, care descria felul în care „activul de partid al tineretului din PCUS a fost informat cu privire la poziţiile speciale ale României” şi la eforturile sovietice de a recruta aliaţi pe teren „utilizând toate canalele de influenţă” 8.

Societăţile de prietenie patronate de sovietici şi centrele culturale erau principalele elemente de propagandă, influenţă, activităţi de recrutare de agenţi şi spionaj. ConformCIA, operaţiunile lor din Iugoslavia, un stat care era grupat cu România de către ceilalţi membri ai Pactului, reflectau intenţia ostilă a „activităţilor informaţionale” întreprinse de ei:

„Oficialii sovietici în cauză au combinat propunerea de bani şi asistenţă tehnică cu nişte comentarii extinse cu privire la avantajele modului sovietic de a face lucrurile. […] Sovieticii au persistat în eforturile lor de a ajunge până la cele mai îndepărtate sate cu cărţile şi filmele lor şi cu alte materiale de propagandă. […] iugoslavii au avertiza public că menţinerea centrelor informaţionale şi culturale sovietice în Iugoslavia este incompatibilă cu principiul reciprocităţii. În materiale concepute pentru consum atât intern, cât şi peste hotare (inclusiv transmisiuni direcţionate spre Iugoslavia), sovieticii au combinat o critică generală a practicilor eretice ale Belgradului cu accentual pus pe problemele politice şi economice curente ale Iugoslaviei”9.

Închiderea de către România a facilităţilor similare pentru sovietici, în 1963, limitarea drastică a operaţiunilor ARLUS de către Comitetul Central al Partidului Comunist Român reprezentau o pierdere majoră a influenţei deschise şi ascunse a influenţei sovietice în rândurile elitelor de partid şi intelectualilor. Presiunea Kremlinului de a restabili aceste reţele instituţionale şi de a le extinde activităţile a reprezentat, din acel moment, un măr al discordiei 10.

În noile condiţii post-Helsinki, serviciile secrete sovietice şi-au recăpătat accesul la cei mai influenţi jurnalişti, intelectuali şi în cercurile ideologice şi de propagandă (ultimele două încă dominate de foşti membri ai KOMINTERN), precum şi la alţi pro-sovietici viguroşi.

Va urma (more…)

31/05/2011

Ultima „bătălie” între democraţie şi comunism


Până la alegerile locale generale din Republica Moldova au mai rămas puţine zile. Confruntarea se dă între partidele liberal-democrate aflate la guvernare şi Partidul Comuniştilor dornic de revanşă. Miza alegerilor este fotoliul de primar de Chişinău privit ca o trambulină în politica mare. Care sunt intenţiile de vot?

Deşi partidele din coaliţia de guvernare nu au reuşit să identifice candidaţi comuni la funcţiile de primari nici măcar în Chişinău, electoratul cu viziuni democratice s-a orientat spre candidaţii cu şanse. Sondajele de opinie arată că în capitală electoratul s-a unit în jurul a doi candidaţi la funcţia de primar: liberalul Dorin Chirtoacă şi comunistul Igor Dodon.

Potrivit sondajului „Barometrul de opinie publică”, prezentat ieri de Institutul de Politici Publice (IPP) de la Chişinău, la alegerile de duminică Dorin Chirtoacă va acumula 39% din voturi, iar candidatul comunist Igor Dodon 26%. În aceste condiţii, peste două săptămâni, va avea loc turul doi de scrutin, iar potrivit analiştilor, şansele celor doi candidaţi ar fi aproape identice.

În ceea ce priveşte intenţiile de vot la nivel naţional, sondajul IPP indică o continuă scădere a popularităţii Partidului Comuniştilor. Dacă la ultimele alegeri parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010 comuniştii au acumulat 39,3 la sută din sufragii, acum sondajul îi creditează cu doar 27 la sută. Chiar şi aşa, PCRM va aduna cea mai mare cotă de electorat, deoarece bazinul electoral al necomuniştilor se împarte între Partidul Liberal (PL), Partidul Liberal-Democrat (PLDM), Partidul Democrat (PD) şi câteva partide extraparlamentare.

Astfel, conform sondajului IPP, la alegerile de duminică PLDM va obţine 19% din voturi, PL – 13% şi PD – 11%. În total, partidele din actuala Alianţă pentru Integrare Europeană ar aduna cel puţin 43 la sută faţă (more…)

18/08/2010

Vlad Plahotniuc,oligarh prorus de la Chisinau incearca sa puna calus presei de peste Prut


Vladimir Plahotniuc

Scandalul  de la Chisinau, în jurul omului de afaceri  pro rus Vlad Plahotniuc, a apărut după acuzațiile dure lansate de fostul consilier prezidențial Sergiu Mocanu. Acesta l-a acuzat pe Vladimir Plahotniuc de faptul că ar coordona din umbră parti ale Politiei, Procuratura Generală și instanțele de judecată, inclusiv că și-ar fi însușit ilegal mai multe afaceri, printre care Carmez, Gemenii, Codru, Victoriabank, scrie Unimedia, preluata de Romanian Global News.
Ulterior, lui Sergiu Mocanu i s-au alăturat și alți oameni de afaceri, printre care Anatol Câșlaru, directorul Carmez, Ilie Rotaru, fost director al SA „Gemenii”, dar și Victor și Viorel Țopa, foști parteneri de afaceri cu Vladimir Plahotniuc la VictoriaBank. Acești oameni de afaceri l-au acuzat pe Plahotniuc de preluare ilegală a afacerilor.

Abuzul de putere economică, un pericol pentru libertatea de exprimare

La randul sau Uniunea Jurnaliştilor din Moldova(UJM) este îngrijorată de ameninţările la adresa presei, proferate de omul de afaceri Vlad Plahotniuc, transmite Romanian Global News. “Recent, el a lăsat să se întrevadă că va chema în instanţă mijloacele mass-media care vor reflecta scandalul iscat în ultimul timp în legătură cu acuzaţiile pe care i le-au adus o serie de politicieni şi oameni de afaceri din Republica Moldova”, se arata intr-un comunicat al UJM.

“Dl Plahotniuc are dreptul, bineînţeles, să acţioneze în judecată pe oricine crede de cuviinţă. Totuşi, contextul şi modul în care pune problema, demonstrează că el caută să intimideze redacţiile şi reporterii care vor scrie despre dezvăluirile pe care le fac unii dintre oponenţii săi. „De azi voi fi nevoit să atac în justiţie şi pe cei care vor promova informaţiile de acest gen. Nu mă refer doar la presă”, a declarat Plahotniuc într-o conferinţă de presă.

Omul de afaceri atenţionează de fapt că-i va deferi justiţiei şi le va cere despăgubiri de milioane jurnaliştilor nu neapărat pentru critica la adresa sa, ci pentru simplu motiv că vor furniza informaţii care nu vor fi pe placul său. Astfel, Vlad Plahotniuc exercită presiuni asupra mass-media prin ameninţarea cu răfuiala instanţelor judecătoreşti, care, lasă să se înţeleagă, i-ar aparţine şi acestea. El le sugerează instituţiilor media că vor avea de suferit în cazul în care nu vor înceta să scrie despre informaţiile sau opiniile ce aparţin adversarilor săi. (more…)

27/06/2010

28 iunie 1940-Ziua ocupaţiei sovietice şi a comemorării victimelor regimului totalitar comunist


Primăria municipiului Chişinău va instala, pe data de 28 iunie a.c., în Piaţa Marii Adunări Naţionale, o piatră comemorativă. Ulterior, pe acest loc, din faţa sediului Guvernului, va fi edificat un monument în memoria victimelor ocupaţiei sovietice şi ale regimului totalitar comunist. O dispoziţie în acest sens a semnat primarul general al capitalei, Dorin Chirtoacă, transmite Romanian Global News, citand un comunicat al Primariei de la Chisinau.  Potrivit unui decret a preşedintelui interimar al R. Moldova, Mihai Ghimpu, ziua de 28 iunie 1940 a fost declarată Zi a ocupaţiei sovietice. Anual, această zi va fi consemnată drept Ziua ocupaţiei sovietice şi a comemorării victimelor regimului totalitar comunist. La 28 iunie, vor fi coborâte în bernă drapelele de stat, iar la ora 10.00, va fi păstrat un moment de reculegere. Pe fondul supararii partii pro rusesti din AIE din cauza decretului dat de Mihai Ghimpu, acesta a declarat ca :„Partidul Liberal nu trebuie să alerge aşa cum vor ei. Nu am de gând să anulez decretul cu privire la 28 iunie”.„Nu am de gând să anulez decretul cu privire la 28 iunie pentru că aşa vrea Voronin sau alţii, care încearcă să ascundă adevărul”, a menţionat preşedintele interimar. De asemenea, Ghimpu a criticat colegii săi de Alianţă. „Dacă suntem parte componentă a AIE nu înseamnă că Partidul Liberal trebuie să alerge şi să făcă aşa cum vor ei. La Moscova du-te, flori depune, acorduri nu semna că nu le place, o limbă nu aşa se numeşte… Mai bine ar tăcea ca mine”, a precizat Ghimpu. Acesta s-a referit şi la Partidul Liberal Democrat din Moldova. „Cu cine s-a consultat PLDM, atunci când şi-a ales preşedinte în Consiliul Municipal Chişinău?”, a întrebat Ghimpu.

13/06/2010

12 iunie 1941 – începutul Katyn-ului basarabean


La 12 iunie 1941, s-au  împlinit 69 de ani de la primul val de deportări în Siberia a basarabenilor şi bucovinenilor. Apogeul terorii a fost noaptea de 12 spre 13 iunie 1941. Pentru deportarea din acea noapte istoricii spun că au fost alocate 1315 vagoane, situate în diferite gări de pe tot cuprinsul Basarabiei şi Bucovinei de Nord. Supravieţuitorii spun ca între 70 şi 100 de persoane trebuiau să împartă un vagon de marfă timp de aproape trei săptămâni cât dura drumul până la destinaţia finală, în condiţii absolut insuportabile. Norma zilnică de apă era de 200 ml, dar unor deportaţi li se dădea în loc de mâncare doar peşte sărat, afirmă cei trecuţi prin acest calvar al istoriei.Familii întregi au fost dezmembrate după bunul plac al NKVD-ului sovietic. Astfel, capii de familii erau trimişi în lagăre de concentare, iar membrii familiilor lor – în localităţi speciale pentru „strămutaţi” în regiuni din Kazahstan sau din Siberia Centrală. Unii n-au mai ajuns la destinaţie, iar alţii nu s-au mai întors niciodata din “Siberiile de gheaţă”. Cei puţini, care au supravieţuit ca prin minune în condiţii de viaţă mizerabile şi climă aspră, îşi amintesc cu spaimă de acele clipe grele ale vieţii lor, dar şi ale istoriei neamului nostru. Asupra acestui subiect am discutat, într-un interviu acordat pentru emisiunea „Mai aproape de Europa” ce spune istoricul Dorin Matei, directorul revistei „Magazin istoric” de la Bucureşti, despre acest „Katyn basarabean”. Dorin Matei afirmă că, din păcate, românii de pe ambele maluri ale Prutului nu au ştiut să atragă atenţia lumii întregi asupra suferinţei lor, aşa cum au făcut-o ungurii, polonezii sau ucrainenii.

Dati clickpe imaginea de  mai jos pentru asculta interviul cu istoricul Dorin Matei

interviul cu istoricul Dorin Matei .

sursa: http://www.rgnpress.ro

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.