CUGET LIBER-blog public românesc!

15/12/2011

Ambasadorul Lazurca jigneste grav Mitropolia Basarabiei si pe romanii care tin de aceasta


A rosti slujba în limba română şi a oficia într-o biserică aparţinând Mitropoliei Basarabiei a fost, adesea, un act de eroism, deşi libertatea religioasă trebuie respectată ca orice drept universal” – Presedintele Traian Basescu in fata Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei

Invitat la hramul Manastirii Sfantul Apostol Andrei de la Durlesti, manastire care tine de Mitropolia Basarabiei, deci de Patriarhia Romana, ambasadorul Romaniei, Marius Lazurca, nu si-a gasit timp in agenda, incarcata probabil de desele intalniri cu preotii Patriarhiei KGB de la Chisinau, si nu a onorat invitatia. Probabil de frica duhovnicului sau de la Mitropolia KGB!

Neonorarea invitatiei, dupa ce acelasi amabasador Lazurca se ploconeste in fata filialei Chisinau a Patriarhiei Ruse, este o grava jugnire fata de Mitropolia Basarabiei, fata de Patriarhia Romana, dar si fata de credinciosii romani care tin de aceasta. Comportamentul sau prorusesc aduce grave prejudicii reprezentarii corecte a intereselor Romaniei dincolo de Prut si poate avea consecinte grave in ceea ce priveste raportarea romanilor basarabeni la Tara Mama.

Actul sau de sfidare a Mitropoliei Basarabiei si a credinciosilor ei, chiar de ziua Sfantului Apostol Andrei pe stil vechi, este la fel de grav ca cel al ambasadorului Romaniei la Roma, retras de la post.  Speram ca masura cu care Presedintele Romaniei a judecat pe ambasadorul Rusu, sa fie aceeasi si in cazul ambasadorului Lazurca. Si mai speram ca nu faptul ca este finul ministrului de externe va face ca Lazurca sa se bucure de clementa!

Reamintim ca de curand, profitand de actiunile Institutului Cultural Roman de la Chisinau, deci de bani publici, ambasadorul Lazurca a dus un cor venit pentru un spectacol la Chisinau, la biserica pe care o frecventeaza pentru a-si incanta duhovnicii prorusi, care dealtfel l-au si lasat sa asiste la “spectacol” din altar!
Niciunde in afisul care anunta prezenta corului la Chisinau nu se preciza ca acel cor va merge si la biserica frecventata de Lazurca. Nu este oare un abuz utilizarea acelui cor, deplasat acolo pe bani publici, in scopuri personale de catre ambasadorul Lazurca? Lideri de opinie importanti de la Chsinau s-au intrebat ce l-a impiedicat pe Lazurca sa duca corul respectiv la o biserica tinand de Mitropolia Basarabiei adica de Patriarhia Romana!

sursa:rgn

27/07/2011

Ce am aşteptat noi de la noua guvernare sau de ce pentru premierul Filat e mai importantă vizita Patriarhului rus decat cea a Patriarhului Romaniei ?


Ieri, aproape toată mass-media a relatat despre întâlnirea premierului Vlad Filat cu un responsabil pentru relaţiile între biserică şi societate a Bisericii Ortodoxe Ruse. Informaţia uscată, fără pic de culoare, comunica doar că la întâlnire s-a discutat despre pregătirea vizitei Patriarhului Kiril în Republica Moldova, preconizată pentru luna octombrie curent.

Şi desigur, au fost făcute publice declaraţiile celor doi, care trebuiau să ne spună şi despre scopul acestei întâlniri. Primul a spus că Patriarhul îşi va vizita eparhiile Mitropoliei Moldovei şi va discuta despre problemele enoriaşilor moldoveni, iar al doilea că vizita Patriarhului rus este foarte importantă, deoarece majoritatea credincioşilor din Republica Moldova sunt de confesiune ortodoxă. Şi atât. Nimic mai mult, aşa precum îi stă bine unui „oaspete politicos” şi unei „gazde primitoare”.

Ce ne dau nouă, însă, aceste „politeţuri”, când se ştie că Patriarhul Kiril vine să-şi marcheze încă o dată teritoriile care fac parte, precum a mai spus, din „Sfânta Rusie”? Or, precum se arată, deocamdată nimeni nu-şi pune întrebarea. Evenimentul s-a produs, presa a relatat, populaţia a privit şi a ascultat, fiindcă, vedeţi, Dumneavoastră, „majoritatea credincioşilor sunt de confesiune ortodoxă şi vizita Patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse în ţara noastră este una importantă”.

Iar principalul din toate aceste cuvinte ale premierului e că are o „ţară”, or, nu o singură dată a subliniat acest fapt, fără să ţină cont cum şi de unde i se trage această „ţară”. Dacă, însă, mai adăugăm că” ţara” asta nu i-au dat-o în mână doar cele 4 la sută de credincioşi care frecventează biserica regulamentar, apoi chiar e de întrebat: dar cu ceilalţi credincioşi, îndeosebi ai Mitropoliei Basarabiei, ce facem? Aceştea ai cui sunt? Or, crede dl premier, că l-au adus la putere enoriaşii Mitropoliei lui Vladâca Vladimir? Atunci se înşeală amarnic, fiindcă anume ei fac electoratul de 40 la sută al comuniştilor. Şi atunci care-i rezonul să-i pui pe toţi întro oală? De ce ar fi motivată fericirea atât de mare de pe urma vizitei Patriarhului rus?

Care să fie secretul unui astfel de comportament, dacă un sondaj realizat pe blog-ul unui preot de sub oblăduirea Vladâcăi Vladimir arată pentru moment că mai bine de 50 la sută din participanţi la sondaj nu ar dori ca această vizită să aibă loc, sau că Patriarhul Kiril urmăreşte să întărească poziţiile ruseşti în acest teritoriu, sau că ar fi mai bine să ne facă o vizită Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Şi nu e un sondaj comandat de cei care nu văd nici o fericire în vizita Patriarhului Kiril. Şi atunci de ce atâta pregătire meticuloasă, de ce atâta atenţie, de ce atâta grijă pentru o vizită, care ne aminteşte teribil de vizita Patriarhului Alexei, care, aflându-se în Republica Moldova, nu a uitat să-l decoreze şi pe Igor Smirnov de la Tiraspol, cel care a umplut Nistrul cu sângele concetăţenilor noştri, nici azi puşi în valoarea pe care o merită?

De ce premierul nu manifestă o astfel de grijă şi pentru o vizită a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, care nu ar fi deloc inoportună, dacă deducem că 60 la sută din electorat, care a votat democraţia şi integrarea europeană îşi doreşte dreptate şi când e vorba de credinţa lor. De ce nu li s-ar face parte şi lor de o vizită a Prea Fericitului Patriarh Daniel, dacă ne amintim că premierul a fost déjà în vizită la domnia sa, vizită care, spre deosebire de vizita lui Patriarhului rus, nu ştim de ce a fost una secretă, fără de presă şi fără de publicitate. De ce nu ar fi posibilă o astfel de vizită, aşa precum e posibilă vizita Patriarhului Kiril? Mai ales, că după anul de pomină, 1944, nici unul dintre Patriarhii bisericii-mamă nu a călcat pe pământul Basarabiei şi mai ales că, oricum, chiar şi după două sute de ani de ocupaţie rusească nu am devenit, spre Slava lui Dumnezeu, ruşi. Şi, cu siguranţă nu vom deveni, atâta timp, cât El, Bubul Dumnezeu, are grijă de seminţiile lui.

Dar nu legea lui Dumnezeu urmăreşte în această vizită Patriarhul Kiril, fiindcă nu are nici un Dumnezeu această vizită a lui. Şi acest lucru se vede de la o poştă pentru fiecare, numai că nu ştim de ce nu vede acest lucru cel de la care am aşteptat să vadă, cel pe care l-am votat şi care ne-a promis că vom fi mândri de faptele lui. Să fie valabile nădejdile noastre doar până aici, până la prima cotitură de pe drumul drept? Nu ştiu şi nici nu aş vrea să cobor capul mai jos, fiindcă acolo e de găsit goana după focul haric, lumânările aprinse doar la bisericile lui Vladimir şi niciodată la cele aproape de rădăcini şi tot acolo e terfelită în picioare „povestea de succes”, care nu a mai scăpat nici de Voronin, nici de comunişti. Şi cu mare părere de rău, nu scapă nici de ocupaţia rusească pe care de bună voie şi cu mare grijă ne-o asumăm, vorba premierului.

Cine ne-o fi tumănit oare?

Scris de :Maria Bulat-Saharneanu

Radio Vocea Basarabiei

16/05/2011

Dan Dungaciu:„Sfânta Rusie” şi „naţionalismul moldovenesc”!


„Ne rugăm pentru R. Moldova, pentru prosperitatea poporului moldovenesc, ca orientarea politică a R. Moldova să ajute la păstrarea unităţii Sfintei Rusii(subl. n.)”

(Patriarhul Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse, 21 august 2010)

„Europa este totuşi o ţară nu ortodoxă, este o ţară, să spunem, catolică, o ţară în care majoritatea sunt protestanţi, sunt mai puţini baptişti, dar totuşi sunt, sunt adventişti şi multe alte culte sau chiar şi secte religioase”

(Mitropolitul Vladimir, Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove, subordonată Bisericii Ortodoxe Ruse, 1 ianuarie 2011)

Când preşedintele Vladimir Putin i-a conferit, în 2006, Patriarhului Aleksii Premiul de Stat al Federaţiei Ruse, semnificaţia alegerii primului beneficiar al consistentei distincţii nu a scăpat nimănui. Era o confirmare la cel mai înalt nivel a relaţiei solide între instituţiile pe care le reprezentau cei doi lideri. Căci unul dintre elementele cruciale ale „doctrinei Putin” este şi cimentarea relaţiei dintre Biserică şi Stat, fie că e vorba despre dimensiunea internă a politicului, fie că e vorba de cea externă. Să mai notăm, în treacăt, că cel de-al doilea laureat al Premiului de Stat, primit tot din braţele viguroase ale „cekistului” Putin – cum îi place să se autodefinească acestuia – a fost nimeni altul decât Soljeniţin. Simbolistica gestului este iarăşi intensă: politica Rusiei îşi asumă explicit naţionalismul „alb” al celor care au fost obligaţi de sovietici să o părăsească, cu consimţământul lor evident, şi asta pentru că, vorba faimosului dizident, Putin „a restabilit puterea şi mândria Rusiei” în faţa celor care doreau „încercuirea totală a acestei ţări”.

Preambulul clarifică atmosfera acestui text. Pentru că, vorbind de o vizită a Patriarhului Rus la Chişinău, vorbim nu atât de elcleziologie, cât de putere. Despre politică şi despre geopolitică. Despre imperii şi despre naţiuni.

Geopolitica Ortodoxiei

Un comunicat al Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove din 4 aprilie a.c. ne anunţă că la şedinţa sinodalilor din dimineaţa aceleiaşi zile „s-au discutat aspecte organizatorice ale vizitei canonice în RM a Sanctităţii Sale Kirill, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, preconizată pentru 8-12 octombrie 2011”. Nu este primul Patriarh Rus care vizitează RM şi nu e deloc întâmplător faptul că discuţiile din jurul preconizatului eveniment resuscită o dezbatere cu conotaţii mai degrabă (geo)politice decât religioase.

Una dintre ele ţine de ceea ce s-a numit „geopolitica Ortodoxiei”. Sintagma a fost utilizată pentru prima dată în 1994, ca titlu al unei lucrări semnate de geopoliticianul francez François Thual (nu întâmplător, creştin ortodox). Ideea de bază este că importanţa geopolitică a factorului religios nu mai poate fi neglijată, pentru că „în ultimele două sute de ani bisericile ortodoxe au influenţat sau marcat diplomaţia relaţiilor internaţionale în zona slavo-bizantină şi, totodată, ilustrează cum statele s-au putut baza pe ideologiile religioase pentru a-şi satisface ambiţiile geopolitice clasice”. Exisă un specific al evoluţiilor geopolitice în această zonă, al cărui nucleu tare poate fi developat astfel: „…interferenţa religiei şi a geopoliticii funcţionează într-o manieră particulară în acest univers, specificitatea ortodoxiei constând în stare de fuziune simbiotică între elementul naţional şi cel religios”. Validitatea tezei este evidentă. Că e bine sau rău, asta e o altă discuţie.
(more…)

Blog la WordPress.com.