CUGET LIBER-blog public românesc!

16/05/2012

Raptul Basarabiei, o pagină neagră a istoriei celor două maluri ale Prutului


Pacea de la București: comemorare la borna de 200

„Basarabia în 1812 făcea parte integrantă din Moldova, de care fusese alipită în curs de mai bine de patru sute de ani. Ea a urmat până în 1812, soarta acestui principat căruia ia constituit aproape jumătate“. Așa își începea Mihai Eminescu articolul din „Timpul“ în 19 februarie 1878. Acum Basarabia se numește Republica Moldova și șchiopătă înspre marea familie europeană de care aparține după două secole de schilodire psihică, tratament de care a „beneficiat“ pe rând din partea Imperiului Țarist, Uniunii Sovietice și Federației Ruse. Chiar și astăzi, Rusia continuă să se comporte vizavi de Republica Moldova precum s-ar ocupa de o gubernie a sa. Basarabia constituie de 200 de ani un laborator experimental pentru mașina de propagandă și sovietizarea treptată a populației locale. Uciderea și deportarea elitelor, precum și introducerea brutală și sistematică în școală și administrație a limbii ruse constituie doar câteva elemente din tabloul de dincolo de Prut.
Un proces barbar care chinuie mintea românilor de peste Prut și creează disfuncționalități identitare în rândul populației care nici nu mai știe care îi sunt rădăcinile și unde să privească: înspre Vest sau înspre Est. Dezvoltarea artificială a unor noi identități proprii precum cea a „moldovenismului“, promovată în special de către fostul președinte Vladimir Voronin și Partidul Comunist, este doar prelungire a fenomenului de mancurtizare din epoca sovietică.

Contextul geopolitic

Raptul Basarabiei s-a realizat în contextul războiului ruso-turc (1806-1812). Cu o dorință imensă de a avansa înspre zona Balcanilor la gurile Dunării și pentru a pune stăpânire peste strâmtorile Mării Negre, Imperiul Rus a reușit în consecință să anexeze o parte a Principatului Moldovei, cea dintre râurile Prut și Nistru. Negocierile ruso-turce au început încă din 1811, atunci când propunerile rușilor se formulau ca „principatele Moldova, Valahia Mare și Mică și Basarabia“ să se alipească „pe veci la Imperiul Rus, cu orașele, cetățile și satele, cu locuitorii acestora de ambele sexe și cu averea lor“, specificându-se că „fluviul Dunărea va fi de acum înainte granița dintre cele două Imperii“. Aceste pretenții teritoriale (more…)

Blog la WordPress.com.