CUGET LIBER-blog public românesc!

15/07/2013

Planul PRO-Vilnius și Transnistria


dan-dungaciu„A trecut întâi o boare pe deasupra viilor…”. Și s-a pornit, mai abitir decât în poezia inegalabilului Topârceanu, agitația la Chișinău. Ideea decuplării, fie și temporară, a R. Moldova de Transnistria a stârnit revolta unei bune părți a comentatorilor (e drept, și adeziunea altora).

S-a vorbit cu indignare despre „precedentul Kosovo”, Dughin, „teritorii contra UE”, Uniunea Eurasiatică, resurecția planului Belkovschi, unirea cu România și alte câte și mai câte. Punctul culminant al disputei a fost – atenție! – acreditarea existenței unui „plan anti-Vilnius”.

Faptul că s-a descoperit existența unui „plan anti-Vilnius”, menit să blocheze apropierea R. Moldova de spațiul european, nu este cel mai rău lucru. Problema este că s-a descoperit nițel cam târziu, căci un asemenea plan durează de mai bine de 20 de ani!

A început odată cu decuplarea de facto a Tiraspolului de Chișinău și războiul din Transnistria, a continuat cu semnarea Acordurilor de la Alma-Ata, cu guvernarea agrariană și resurecția proiectului identitar moldovenist, Memorandumul Primakov și eșecul ADR-ului, puseurile anti-București și, ulterior, anti-UE ale guvernării comuniste, fiind oprit, temporar, doar de ieșirea în stradă a tinerilor de la 7 aprilie 2009.

Temporar, căci cineva ar putea să includă în „planul anti-Vilnius” și destrămarea AIE2 și tot ce a urmat: timpul pierdut al Chișinăului, scăderea drastică de imagine a republicii la Bruxelles și dezamăgirea necamuflată a oficialilor europeni, abandonarea R. Moldova de către unii parteneri de finanțare, jubilația de tip rogozian din centrul Chișinăului.

Dar asta este acum istorie. Astăzi, este clar că  mult mai predictibilul și credibilul Iurie Leancă are o misiune dificilă în a gestiona „planul pro-Vilnius”. Nu e simplu, mai ales că tentația ocultării realităților devine sportul preferat al unora la Chișinău.

Realitatea vorbește însă de la sine: dacă la începutul anului 2013, un înalt oficial al Chișinăului, acum și mai înalt, sugera pentru Vilnius un soi de „Ukraine plus” pentru R. Moldova, astăzi Chișinăul se zbate să ajungă din urmă Kievul și speră (doar) la o parafare a acordurilor economice și politice cu UE (liberalizarea vizelor este alt dosar) alături de… Georgia și Armenia, devenite partenere cu „povestea de succes”, deși nu au frontieră cu UE și au trecut prin războaie după 1989!

Cam aici ne situăm în acest moment, iar timpul nu mai are răbdare. De aceea, dincolo de retorica îngrijorării prost plasate, trebuie să admitem și să comunicăm public un lucru pe care toată lumea îl știe, un fost președinte al R. Moldova l-a afirmat explicit, iar guvernarea îl practică.

Miza fundamentală a planului pro-Vilnius este securizarea frontierei estice a R. Moldova și controlarea, la nivelul cerințelor europene, a fluxurilor migraționale și comerciale dinspre estul republicii. Că se numește „frontieră administrativă” sau altfel, că se declară Transnistria „teritoriu ocupat”, că revine în discuție precedentul Kosovo, că asta presupune o decuplare temporară de regiunea separatistă sau că operațiunea este percepută astfel la Tiraspol, la Moscova, sau de către promotorii planului anti-Vilnius din interiorul republicii – este o altă chestiune.

Chișinăul nu își mai permite să aștepte sau să rateze. „Planul pro-Vilnius” înseamnă, pentru prima dată, poate, un Chișinău capabil să preia inițiativa față de regiunea separatistă. Nu a făcut-o, de fapt, niciodată. Să pună Transnistria să decidă, pentru că R. Moldova a decis deja!

Care vor fi actorii deciziei la Tiraspol – societatea civilă (pe care s-a mizat, fără rezultat), oamenii de afaceri (pe care se mizează acum), populația – contează mai puțin. Dar Chișinăul trebuie să își urmeze calea asumată politic de apropiere de structurile europene, ca singura soluție viabilă pentru viitorul cetățenilor săi.

Aceasta este esența „planului pro-Vilnius”  și asta trebuie comunicat populației. Altfel, precum în versurile Rapsodiei lui Topârceanu, ne va cuprinde pe toți „o tristețe iremediabilă”, când vom vedea cum, la frontiera spațiului euro-atlantic, „o să (ne)-nghețe iarna mizerabilă”.

Autor Dan Dungaciu

sursa :evz.ro

 

25/03/2013

Mesaj al personalitatilor basarabene către popoarele Europei Unite cu ocazia implinirii a 95 de ani de la Unirea Basarabiei cu Țara


romania mare“De mii de ani, poporul român, aşezat cu voia lui Dumnezeu în spaţiul carpato-danubiano-pontic, participă la zidirea unei Europe a naţiunilor paşnice şi prospere, fără ca vreodată, în istoria sa milenară să inițieze sau să dorească teritorii străine aparţinând altor ţări, ci, dimpotrivă, constituind o barieră geografică, fizică şi politică împotriva invaziilor străine, care ameninţau nu numai ţările învecinate apropiate, dar şi drumul care s-ar fi deschis către cele îndepărtate din Apus”, se arată intr-o scrisoare deschisă adresată simbolic, natiunilor europene de către mai multe personalități din Basarabia.

“De la Dacia lui Burebista  până la Unirea Principatelor Române ale Munteniei şi Moldovei din anul 1859, poporul român a fost supus loviturilor unor enorme valuri de invazii distrugătoare, dar a reuşit să reziste pe vatra lui nestrămutat, continuând să ţeasă cu talent şi dăruire pânza unei culturi ancestrale, păstrând valorile tradiţionale specifice şi rezistente în timp, fără de seamăn în lume.

În veacurile din plin Ev Mediu, marii şi vitejii noștri voievozi români, Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, au apărat pământul Daciei strămoşeşti, dar şi pe cel al Europei creştine de imperiile în expansiune ale Orientului Apropiat şi Extremului Orient. În spatele acestui zid, Europa Occidentală a avut parte de epoca de aur a Renaşterii în care  omul european şi-a recăpătat demnitatea şi conştiinţa de sine ca individ, după o lungă perioadă de menţinere în ignoranţă prin anihilarea constrictivă, fizică şi psihologică a personalităţii.

Românii însă, aflaţi la încrucişarea căilor de interese geostrategice şi geopolitice ale imperiilor avide de noi pieţe de desfacere a propriilor mărfuri şi de exploatare a resurselor naturale atât de generoase, oferite mai ales de ţara noastră, au fost răsplătiţi cu amputări de teritorii.

Aşa s-a întâmplat în 1775 cu nordul Principatului Moldovei, numit de ocupanţi Bucovina, anexat de Imperiul Habsburgic, şi cu partea de est a Moldovei, numită de ocupanţi  Basarabia, anexată de Imperiul ţarist Rus în 1812. Pentru românii din aceste teritorii, secolul al XIX-lea a fost o perioadă de împilare naţională, dezrădăcinare, deznaţionalizare, de înlocuire obligatorie a limbii materne, româna, în şcoală, biserică, administraţie, cu limba rusă, de impunere cu forţa a altor culturi şi tradiţii. Ei au fost rupţi de la procesele de formare a conştiinţei naţionale şi de constituire a statului naţional român în 1859 prin unirea Ţării Româneşti şi a Moldovei. (more…)

18/03/2013

95 de ani de la Unirea Basarabiei cu Ţara


tricolorulCu prilejul aniversării a 95 de ani de la Unirea Basarabiei cu Țara, Institutul Cultural Român, prin Direcţia Generală Românii de Pretutindeni, va organiza o serie de evenimente culturale la Chişinău, Cahul şi Bălţi. Artiști de pe ambele maluri ale Prutului se vor întâlni pe aceeași scenă și vor dedica aceste momente tinerilor, dar și publicului larg din Basarabia, în general. Parteneri: Platforma Civică Acţiunea 2012 și Centrul Pro Europa din Cahul. Partener media: Romanian Global News.

Formația Direcţia 5 va concerta marți, 26 martie 2013, ora 19.00, la Palatul de Cultură din Cahul și miercuri, 27 martie, ora 19.30 la Teatrul Eugene Ionesco din Chişinău. În cadrul concertului de la Chișinău va evolua și formația Paralela 47 din Chișinău, care își va lansa, cu această ocazie, albumul “Măr pe lună”.

La Bălți, în același context, va avea loc reprezentaţia piesei de teatru Podu’, în regia lui Horaţiu Mălăele, avându-i ca protagoniști pe George Ivaşcu, Horațiu Mălăele şi Meda Victor. Spectacolul are la bază un text de Paul Ioachim (Podul sinucigaşilor) şi aduce în scenă, în cheie tragicomică, o farsă a existenţei și absurdul ei inerent.

Sâmbătă, 30 martie 2013, de la ora 14.00, în scuarul Teatrului de Operă și Balet din Chișinău se va desfăşura o Lecție de istorie pe viu: luptă între daci și romani. Reconstituirea istorică urmărește expunerea vieții cotidiene a strămoșilor neamului românesc, o incursiune în lumea fascinantă a dacilor, redând aventura războinicilor sarmaţi şi a cuceritorilor romani.

Intrarea la toate aceste evenimente este liberă.

Pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării s-a întrunit în sala mare a Parlamentului de la Chişinău și a decis, cu majoritatea voturilor exprimate, semnarea Actului de Unire a Basarabiei cu România. Pentru Unire au votat 86 din cei 135 de deputaţi prezenţi la şedinţa Sfatului Ţării.
Trei s-au pronunţat împotrivă, iar 36 s-au abţinut. Rezultatul votării a fost însoţit de aplauze şi strigăte: „Trăiască Unirea cu România!“. Actul de Unire fost semnat de preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ, vicepreşedintele Pantelimon Halippa şi secretarul Ion Buzdugan.
Proclamaţia Sfatului Ţării suna astfel: „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România“.
Prim-ministrul de la Bucureşti, Alexadru Marghiloman, a declarat atunci: „În numele poporului român şi al regelui României, cu mândrie, iau act de hotărârea cvasi-unanimă a Sfatului Ţării. La rândul meu, declar că de azi înainte Basarabia este pentru vecie unită cu România“.

sursa:  http://www.icr.ro

24/01/2013

24 ianuarie 1859 – 24 ianuarie 2013: 154 de ani de neuitare a românilor care au făptuit Unirea Principatelor Române și au deschis calea către Marea Unire


AlexandruIoanCuza

Alexandru Ioan Cuza

24 ianuarie este o zi mare pentru românii din țară, dar și de pentru cei de pretutindeni. Acum mai bine de un secol și jumătate, domnitorul Alexandru Ioan Cuza înfăptuia Unirea Principatelor Române, un prim pas spre România Mare.

La scurt timp după numirea ca domn al Moldovei și Țării Românești, Alexandru Ioan Cuza acesta a împlinit, profitând de un context favorabil, ceea ce până atunci nu fusese decât un vis.
Unirea Principatelor Române cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918) a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor principate romanesti Moldova și Țara Românească.
Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859, în Moldova, și la 24 ianuarie 1859, în Țara Românească.
Unirea a fost un proces complex, bazat pe identitatea etnica, culturală și pe apropierea economică între cele două principate. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii.

Votul popular favorabil unirii în ambele principate, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857, a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două principate, cu guverne diferite și cu unele instituții comune.

La începutul anului următor, liderul unionist Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le împreuna În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două principate, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.

sursa :rgn

09/07/2012

Socant.Germania îi protejează pe separatistii pro-rusi de la Tiraspol inca din 1992


Liderii transnistreni de la începutul anilor 90 Igor Smirnov şi Grigori Maracuţa intenţionau să obţină vize pentru Germania în perioada conflictului armat de pe Nistru. Publika TV a intrat în posesia unor documente, care atestă că în timpul războiului din 1992 Smirnov şi Maracuţa intenţionau să ajungă în Germania sub pretextul unor interese de afaceri.

Compania germană „Peter Woss” intenţiona să achite cheltuielile de transport şi cazare în Germania pentru marea majoritate a persoanelor incluse în listă,  transmite Romanian Global News.

Igor Smirnov si Patricia Flor, responsabila MAE-ului federal pentru Europa de Est, Caucaz şi Asia Centrală

Permisiunea pentru perfectarea documentelor necesare pentru vize a fost semnată chiar de Igor Smirnov care era pe atunci preşedinte al comitetului executiv al deputaţilor poporului de la Tiraspol.

În lista pretendenţilor pentru viză se regăsesc 22 de oameni, inclusiv fostul lider de la Tiraspol Igor Smirnov şi fostul şef al legislativului din regiune, Grigori Maracuţa. În listă mai figurează Alexandru Caraman, ales în 1991 vicepreşedinte al autoproclamatei RMN, Oleg Baev în prezent deputat al Sovietului Suprem, dar şi Victor Filatov, anunţat în căutare generală de către Direcţia Afacerilor Interne de la Tiraspol pentru furt în proporţii deosebit de mari.

În documente se mai arată că aceştia urmau să părăsească regiunea pentru a studia marketingul şi a contribui la dezvoltarea relaţiilor de prietenie.

Perfectarea documentelor de plecare a început la două luni de la începutul conflictului armat din regiune şi cu puţin timp înainte de luptele sângeroase de la Bender, din iunie 1992.

Romanian Global News reamintește ca făcând jocurile Moscovei, Berlinul face presiuni pentru federalizarea R. Moldova (sau formula preferata de Filat “acordarea unui statut special”), in fapt rusificarea spatiului dintre Nistru si Prut si întărirea aliniamentului rusesc la frontiera cu NATO. Așa cum dovedesc aranjamentele făcute inca din 1992, atunci când teroriștii prorusi de la Tiraspol ucideau romani moldoveni pe Nistru, Germania era complice cu Rusia inca din acea perioada. (more…)

28/06/2012

Germania si Rusia isi arunca in lupta pentru federalizarea (rusificarea) celui de-al doilea stat romanesc agentii de influenta.


Federalizarea Republicii Moldova ar putea soluționa conflictul transnistrean, declara europarlamentarul bulgar, Kristian Vigenin co-președintele Adunării Parlamentare a Parteneriatului Estic Euronest pentru Svabodnaia Evropa, preluata de Romanian Global News.

Kristian Vigenin

„Populația și pretinșii demnitari din regiunea transnistreană ar trebui să fie pentru o astfel de decizie. Personal, consider că aceasta poate fi o soluție pentru că nu mai putem tărăgăna cu această criză. Și dacă acest pas va reuni țara, atunci de ce să nu fie făcut?”, declara Vigenin.

Absolvent al scolii in limba germana, facand parte din Comitetul de Cooperare Parlamentara UE-Rusia, europarlamentarul bulgar pare croit pentru a fi un bun lobbyst al intereselor ruso-germane de federalizare (citeste rusificare) a celui de-al doilea stat romanesc.

Surse citate de Arena.md sustin ca Kristian Vigenin este apropiat anumitor cercuri politice (şi nu numai) de la Berlin, care de altfel l-au şi promovat şi susţinut. Aşadar, el lansează mesaje specifice diplomaţiei germane, care în acord cu Kremlinul vor să impună Chişinăului un model anume pentru soluţionarea diferendului cu separatistii din regiunea transnistreana.

Si pentru ca agentul de influenta este bulgar si pentru ca unii lideri bulgari din raionul Taraclia au avut de carand cateva intalniri de taina cu Mihail Formuzal, bascanul Gagauziei, si pentru ca nu mai departe de data de 26 iunie, bascanul a facut o vizita liderului separatist Evgheni Şevciuk la Tiraspol unde in conditii de maxima discretie (asa au crezut ei!) au stabilit coordonarea eforturilor si etapele pe care urmeaza sa le parcurga in procesul de federalizare a R. Moldova, este foarte posibil sa asistam la aparitia unui alt subiect al federalizarii si anume al zonei Taraclia, locuita compact de aproximativ 65.000 de bulgari, carora Bulgaria, pe tacute, le-a si acordat cetatenie bulgara fara ca cineva din UE sa zica ceva.

Sursele citate susţin că, pe fondul negocierilor între Chişinău şi Tiraspol, Sofia este interesată să introducă zona Taraclia în ecuaţia federaţiei (ori a confederaţiei) conturată de Moscova şi Berlin. (more…)

22/06/2012

22 iunie 1941- 22 iunie 2012, 71 de ani de neuitare,71 de ani de cand am fost eliberati de sub ocupatia rusa sovietica


Azi se împlinesc 71 de ani de la trecerea Prutului şi eliberarea Basarabiei de catre Armata Română. La ora 2, în noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, Armata Română primeşte de la generalul Ion Antonescu legendarul ordin: „Ostaşi, treceţi Prutul!”.
„Ostaşi,
V-am făgăduit din prima zi a noii Domnii şi a luptei mele naţionale să vă duc la biruinţă; să şterg pata de dezonoare din cartea Neamului şi umbra de umilire de pe fruntea şi epoleţii voştri.
Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti şi a Bisericii, lupta pentru vetrele şi altarele româneşti de totdeauna. Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul!

Sdrobiţi vrăjmaşii din răsărit şi miazănoapte. Desrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre.
Ostaşi,
Plecaţi azi pe drumul biruinţelor lui Ştefan cel Mare ca să cuprindeţi cu jertfa voastră ceea ce au supus strămoşii noştri cu lupta lor. Înainte. Fiţi mândri că veacurile ne-au lăsat aci straja dreptăţii şi zid de cetate creştină. Fiţi vrednici de trecutul românesc.
Ostaşi,
Înainte. Să luptaţi pentru gloria Neamului. Să muriţi pentru vatra părinţilor şi a copiilor voştri. Să cinstiţi prin vitejia voastră amintirea lui Mihai Vodă şi a lui Ştefan cel Mare, a martirilor şi eroilor căzuţi în pământul veşniciei noastre cu gândul ţintă la Dumnezeu.
Să luptaţi pentru desrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieţii şi a căminurilor batjocorite de păgâni cotropitori.
Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele şi Generalul Vostru.
Ostaşi,
Izbânda va fi a noastră. La luptă.
Cu Dumnezeu înainte!
General Ion Antonescu 22 iunie 1941” (more…)

18/05/2012

Mihai Ghimpu si Dorin Chirtoaca: Bucurestiul n-a coborat tricolorul in berna si n-a aprins nici o lumanare pentru Basarabia la 200 de ani de la ocupatia ruseasca


Mihai Ghimpu: Îmi pare rău că nici Bucureştiul astăzi n-a aprins în Ţara în care s-au unit toţi românii o lumânare în memoria moldovenilor care au stat la baza fondării Statului Român

Bună seara şi Hristos a înviat, stimaţi prieteni!

„Rusia, recunoaşte ocupaţia” a fost şi rămâne insistenţa, cerinţa noastră. Ei spun “Nu, noi v-am eliberat!”, noi le spunem “1812 – 200 de ani de ocupaţie rusească”. Aceste lumânări sunt aprinse în memoria tuturor celor care au murit ca patrioţi ai acestui pământ şi ai anilor când acest pământ era Moldova lui Ştefan cel Mare.

Ei spun “eliberare”, noi din nou spunem ocupaţie, dovadă sunt tancurile ruseşti timp de 178 de ani pe pământul Basarabiei, în Cetatea lui Ştefan cel Mare, la Tighina şi 200 de ani astăzi, pe teritoriul de dincolo de Nistru, dovadă este moartea lui Vadim Pisari de anul acesta, în zile paşnice, în zile democratice, produsă de un soldat străin, care a împuşcat ca pe timpuri, fiindcă niciodată nu ne-au considerat oameni, un popor care au aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii Federaţiei Ruse.

“Ocupă şi dezbină!”, iată politica principală a Imperiului Rus, începând încă în perioada semnării Tratatului de la Luţk, semnat de Petru I şi Dmitrie Cantemir, care credea săracul că Rusia va ajuta ca poporul să devină liber şi n-a prevăzut că asta a fost intenţia lor să lărgească Imperiul Ţarist şi să nu le încurce Imperiul Otoman. “Ocupă şi dezbină!” este şi sloganul unor politicieni, unor partide politice, care folosesc tragedia naţională, care se folosesc de faptul că cetăţenii acestui mult pătimit pământ nu cunosc istoria şi vin pe seama sărăciei lor ca să obţină puterea, iar puterea să le aducă banul. Nu-i doare, nu i-a durut şi n-o să-i doară pe aceşti “patrioţi”, ei sunt neghina poporului nostru şi datoria noastră este să ajutăm ca lumea să nu-i asculte, să nu-i voteze, ci să-i blameze şi să-i trimită în imperiul care îi conduce şi le spune “Dezbinaţi, ocupaţi, conduceţi!”.

Aţi auzit în seara asta şi cunoaşteţi că Imperiul sovietic pretindea înainte de a ocupa la 28 iunie 1940 acest teritoriu că acest teritoriu aparţinea Rusiei. Vreau să vă spun Dvs., iar lor, celor de la Moscova, să le amintesc că Petru I, împăratul Rusiei moderne, a recunoscut acest pământ al Ţării Moldovei în Tratatul de la Luţk. Şi atunci ne întrebăm de unde apar pretenţiile dacă avem document semnat de ei. Cu atât mai mult că pe acest teritoriu n-a existat şi nici nu s-a vorbit în limba Imperiului Otoman.

Noi, aştia mai în vârstă, toţi am învăţat scriitorii clasici, dar ei, ocupanţii nu spun că timp de 106 ani, pe pământul Basarabiei, cât a fost Rusia Ţaristă, n-am avut niciun vers, nicio poezie scrisă de scriitorii noştri. Şi dacă n-ar fi fost plecaţi basarabenii  peste Prut n-am fi avut clasicii noştri, născuţi pe acest pământ. Iată adevărul! N-am avut o şcoală cu predare în limba română, aministraţia era în limba rusă, totul. Aceasta înseamnă eliberare?!

Ruşine unora de la noi care ştiu că limba e română, că în aceste trei principate care au format România locuiau români, şi ei acum umblă ca nişte slugi. Aţi văzut cum umbla din urma mea unul şi spunea “N-ai să ajungi speaker, n-ai să ajungi speaker!” şi i-am spus “Eu nu mă tem, domnule!”. Aţi înţeles de ce nu am ajuns Preşedintele Parlamentului? E una când eram Preşedinte de Parlament şi alta când doar Preşedinte de partid. Iată politica Rusiei făcută cu mâinile politicienilor noştri.

Încă un răspuns pentru politicienii noştri. Istoricul rus Leon Casso, ministrul rus al învăţământului, care în cartea sa a recunoscut că în Basarabia locuiesc români şi limba-i română, scria: “În 1806, am crezut că vom cuceri cele două Principate fără lupte şi că vom organiza din ele patru guvernăminte ruse. Împrejurările ne-au silit, până la sfârşit, să ne mulţumim cu un câştig mult mai modest. Din ceea ce am dobândit, am alcătuit provinciile (oblasti – în slavă) Rusiei”. Această extindere a însemnat pentru Rusia o apropiere de Peninsula Balcanică, cu putinţa de a sta cu un picior solid la Dunăre, pentru a se “putea întinde în viitor mai departe în paguba imperiului turcesc, potrivit dorinţei politicii Ecaterinei a II-a”. Despre noi – nicio vorbă, pe noi nu ne considerau oameni. Suferinţele noastre pe ei nu-i interesau.

Un ofiţer rus Zaşciuk, în 1863 spunea: „Moldovenii sunt un popor paşnic şi liniştit care până astăzi nu poate uita anii îndelungaţi de robie; trecutul lui trist deopotrivă se reflectează în legendele populare, în credinţele lui şi vibrează în cântecele pline de durere şi fără de sfârşit, ca şi veacurile lungi de suferinţă”. Erau şi ruşi care înţelegeau cât de mult suferă acest popor.

Mitropolitul Veniamin Costachi, exprimându-şi durerea ocupaţiei Basarabiei a spus: “Vulturul Uralului îşi înfrânsese adânc ghearele blestemate în trupul sângerând al Moldovei şi nu mai putea fi înduplecat de a slobozi prada de la Prut”.

Iată, stimaţi prieteni, că noi am reuşit ceea ce credea Mitropolitul şi mulţi moldoveni de atunci că nu vor reuşi. În 1918, pentru prima dată, a fost scoasă Basarabia din ghearele Imperiului Rusesc. Că-i sovietic, că-i ţarist, el este Imperiul Rusesc. Şi astăzi, o dovadă în plus că noi am continuat această luptă, începută în anii 88-89, şi ne-am rupt încă o dată din aceste gheare care ne-au înhăţat în 1940 şi după război. Însă, pe acest pământ, dincolo de Nistru, sunt moldovenii noştri, care au suportat mai mult decât noi şi cred că este de datoria noastră să ajutăm ca şi aceşti cetăţeni să devină liberi şi să construiască viaţa împreună cu noi, ajungând în marea familie europeană. (more…)

16/05/2012

Raptul Basarabiei, o pagină neagră a istoriei celor două maluri ale Prutului


Pacea de la București: comemorare la borna de 200

„Basarabia în 1812 făcea parte integrantă din Moldova, de care fusese alipită în curs de mai bine de patru sute de ani. Ea a urmat până în 1812, soarta acestui principat căruia ia constituit aproape jumătate“. Așa își începea Mihai Eminescu articolul din „Timpul“ în 19 februarie 1878. Acum Basarabia se numește Republica Moldova și șchiopătă înspre marea familie europeană de care aparține după două secole de schilodire psihică, tratament de care a „beneficiat“ pe rând din partea Imperiului Țarist, Uniunii Sovietice și Federației Ruse. Chiar și astăzi, Rusia continuă să se comporte vizavi de Republica Moldova precum s-ar ocupa de o gubernie a sa. Basarabia constituie de 200 de ani un laborator experimental pentru mașina de propagandă și sovietizarea treptată a populației locale. Uciderea și deportarea elitelor, precum și introducerea brutală și sistematică în școală și administrație a limbii ruse constituie doar câteva elemente din tabloul de dincolo de Prut.
Un proces barbar care chinuie mintea românilor de peste Prut și creează disfuncționalități identitare în rândul populației care nici nu mai știe care îi sunt rădăcinile și unde să privească: înspre Vest sau înspre Est. Dezvoltarea artificială a unor noi identități proprii precum cea a „moldovenismului“, promovată în special de către fostul președinte Vladimir Voronin și Partidul Comunist, este doar prelungire a fenomenului de mancurtizare din epoca sovietică.

Contextul geopolitic

Raptul Basarabiei s-a realizat în contextul războiului ruso-turc (1806-1812). Cu o dorință imensă de a avansa înspre zona Balcanilor la gurile Dunării și pentru a pune stăpânire peste strâmtorile Mării Negre, Imperiul Rus a reușit în consecință să anexeze o parte a Principatului Moldovei, cea dintre râurile Prut și Nistru. Negocierile ruso-turce au început încă din 1811, atunci când propunerile rușilor se formulau ca „principatele Moldova, Valahia Mare și Mică și Basarabia“ să se alipească „pe veci la Imperiul Rus, cu orașele, cetățile și satele, cu locuitorii acestora de ambele sexe și cu averea lor“, specificându-se că „fluviul Dunărea va fi de acum înainte granița dintre cele două Imperii“. Aceste pretenții teritoriale (more…)

11/05/2012

Pe 16 mai dezbatere la Parlamentul Romaniei: „200 de ani de la primul rapt al Basarabiei de către Rusia. Impactul lui asupra istoriei românilor”


In organizarea Comisiei pentru Romanii de Pretutindeni a Senatului Romaniei, Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni şi a Consiliului Naţional al Reîntregirii, având ca parteneri Platforma Civică “Actiunea 2012” şi Consiliul Româno-American, la Parlamentul Romaniei va avea loc dezbaterea cu tema „200 de ani de la primul rapt al Basarabiei de către Rusia. Impactul lui asupra istoriei românilor”, transmite Romanian Global News.

 

Eveniment va avea loc în data de 16 mai 2012, începând cu ora 15.00, la sala Constantin Stere din Senatul României.
La dezbatere, care va fi una academica, au fost invitati istorici, jurnalisti, analisti, parlamentari, reprezentanti ai autoritatilor, diplomati, reprezentanti ai societatii civile, studenti, de pe ambele maluri ale Prutului.

 

sursa: RGN

Doliu și speranță la Chișinău


Peste 5 000 de persoane sunt așteptate duminică la Chișinău la un marș care va marca împlinirea a 200 de ani de la prima pierdere a Basarabiei, prin semnarea Tratatului de la București pe 16 mai 1812. Organizatorii solicită unirea Republicii Moldova cu România ca măsură reparatorie față de politica de deznaționalizare prin care a trecut populația de peste Prut, transmite Romanian Global News.

Marșul va porni la ora 13.00 de la statuia Voievodului Ștefan cel Mare către ambasadele Rusiei și Turciei, continuatoarele celor două imperii care au negociat ruperea în două a Principatului Moldovei.

Evenimentul este organizat de Consiliul Unirii și de Acțiunea 2012, două platforme care înglobează zeci de asociații și partide de pe ambele maluri ale Prutului.  Manifestanților din 13 mai li se vor alătura și persoane din România, în acest sens fiind organizat transport din mai multe orașe.

Ziua de 16 mai a fost declarată marți zi de doliu de către Primăria Chișinăului, steagurile urmând a fi coborâte în bernă. Decizia nu a fost pe placul partidelor comuniștilor și socialiștilor din Republica Moldova, care consideră ziua de 16 mai 1812 ca fiind eliberarea Basarabiei de sub jugul otoman și aderarea regiunii la Imperiul Țarist.

Platforma Civică ACȚIUNEA 2012 este formată din ONG-uri și persoane care susțin reunirea Republicii Moldova cu România și militează pentru realizarea obiectivului generațiilor trecute, prezente și viitoare de reunire a românilor de pe cele două maluri ale Prutului în cadrul aceluiași stat.

sursa:RGN

28/03/2012

Rezolutie istorica a Comisiei pentru Politica Externa a Senatului privind marcarea a 94 de ani de la adoptarea de către Sfatul Ţării din Basarabia a Declaraţiei de Unire cu România


Comisia pentru politică externă a Senatului României a adoptat în şedinţa de marţi, 27 martie a.c., următoarea rezoluţie privind marcarea a 94 de ani de la adoptarea de către Sfatul Ţării din Basarabia a Declaraţiei de unire cu România:

R E Z O L U Ţ I E
privind marcarea a 94 de ani de la adoptarea de către Sfatul Ţării din Basarabia a Declaraţiei de unire cu România

 

 

a. Reafirmând principiile cuprinse în Protocolul de Colaborare şi Parteneriat între Parlamentul României şi Parlamentul Republicii Moldova, semnat de preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului României şi preşedintele Parlamentului Republicii Moldova la Bucureşti, în data de 27 aprilie 2010,

b. Reafirmând sprijinul ferm al Parlamentul României, prin intermediul Comisiei Comune pentru Integrare Europeană a Parlamentului României şi Parlamentului Republicii Moldova, pentru aspiraţiile şi aşteptările Republicii Moldova, din perspectiva realizării obiectivului strategic fundamental al acestui stat privind aderarea la Uniunea Europeană,
c. Angajând susţinerea pentru implementarea prevederilor Declaraţiei Comune privind Instituirea unui Parteneriat Strategic între România şi Republica Moldova pentru Integrarea Europeană a Republicii Moldova,

Comisia pentru politică externă a Senatului României
1. Evocă trecerea a 94 de ani de la momentul istoric al adoptării de către Sfatul Ţării al Basarabiei a Declaraţiei de unire cu Regatul României, la data de 27 martie/9 aprilie 1918, unificare reconfirmată de către Sfatul Ţării, de o manieră necondiţionată şi ireversibilă, la data de 26 noiembrie/9 decembrie 1918;

2. Reaminteşte faptul că unirea Basarabiei cu România a constituit actul de reunificare a unei vechi provincii româneşti, fiind prima provincie care s-a reunit cu România;

3. Subliniază rolul fundamental pe care formaţiunile şi personalităţile politice româneşti patriotice din Basarabia l-au avut în realizarea actului de reunificare cu România, în 1918, în baza principiului dreptului la autodeterminare şi a aspiraţiilor populaţiei româneşti;

4. Reaminteşte efectele dezastruoase pentru Basarabia şi alte teritorii româneşti ale protocolului adiţional secret al pactului de neagresiune germano-sovietic din 28 iunie 1940, salutând în acelaşi timp, declaraţia premierului Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, de condamnare a pactului, în anul 2009;

5. Afirmă că istoria dureroasă şi sutele de mii de victime ale represiunii staliniste îşi pot afla o reparaţie morală prin susţinerea cu putere a vocaţiei europene a Republicii Moldova, precum şi faptul că relaţiile privilegiate de cooperare şi parteneriat dintre România şi Republica Moldova vor dobândi forma optimă de manifestare prin aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

Această rezoluţie a fost adoptată de Comisia pentru politică externă a Senatul României în şedinţa din 27 martie 2012.

Pagina următoare »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.