Apel din Canada: S.O.S. Salvaţi Limba Română!

Aş putea începe acest articol într-un mod panicard, ceva de genul: Limba Română pe patul de moarte sau Cui îi mai place limba română? Dar scopul meu nu este să vă atrag atenţia aşa cum o atragi cu o haină sclipitoare în miez de zi, ci să trag un semnal de alarmă serios, acum, când lucrurile n-au luat-o (încă) razna de tot.

Pentru românul interesat de identitatea sa, spectacolul împănării limbii române cu cuvinte şi expresii din limba engleză este şi uşor de identificat, dar şi degradant.

De unde această dorinţă a unora, mai ales a celor care lucrează în mass-media, dar şi în teatru şi în alte arte (aţi ghicit, literatură), de a introduce în limbă o serie de anglicisme nenecesare?

Să fim bine înţeleşi: nu sunt împotriva neologismelor necesare, iubesc limba engleză, dar o iubesc şi pe cea română şi văd şi pericolul real, foarte mare, al împrumuturilor datorate unor mode strâmbe. Adică a celor legate de maimuţăreală şi parvenire (ca să-l parafrazez pe Nicu Gane).

Un prim răspuns s-ar putea afla în conectarea grăbită şi deformată la stilul de viaţă american. La o americanizare rapidă, forţată şi, mai ales acolo unde nu e nevoie.

Un alt răspuns este legat de faptul că unii, mai tineri sau mai maturi, şi-au pierdut identitatea, voit sau nu, şi-au pierdut interesul pentru cultura română, care nu se poate să nu includă şi limba, cheia de boltă a creaţiei unui popor. Probabil că ar trebui câteva studii profunde care să arate toate motivele acestei stări de lehamite faţă de istoria şi comoara din ogradă, dar aşa, de la suprafaţă, îţi sar în ochi iresponsabilitatea faţă de o zestre atât de mare şi mediocritatea. Acea dulce mediocritate care se vrea cu orice preţ modernă şi cocoţată în frunte. În plus, să nu uităm că „mari” cărturari ai ultimelor două decenii, autori premiaţi chiar, ne-au îndemnat să nu mai folosim limba română decât pentru înjurături şi ne-au şi dat câteva sfaturi cum să procedăm. Citiţi-le cărţile politice şi altele, prezentate la book-fest-uri (un fel de sărbători ale cărţii) şi veţi înţelege despre ce e vorba. (Dar dacă sunteţi mai sensibili din fire, mai bine nu, că vă smintiţi).

Cei mai mulţi au avut parte de o îndepărtare treptată a limbii române din vocabular, îndepărtare făcută cu televizorul. Şi, să vedem cu ce ne-am „procopsit” în 23 de ani de libertate fără discernământ?

Prin anii ’90, la emisiunile de desene animate, au apărut cuvinte noi, de genul cool în loc de grozav. Acesta e un cuvânt care a crescut rapid în popularitate, ca Făt- Frumos, astfel încât şi emisiunea cu sfaturi medicale a ajuns să poarte titlul: Sănătatea ta e…cool (pronunţat cuul). Dar de ce nu cool-ă (cuuulă) dragilor? Dar dacă e culă, pici în confuzie, pentru că nu mai ştii de care e: oltenească sau muntenească?

Washington Post: Putin face tot posibilul să saboteze Acordul R.Moldova-UE

Președintele Rusiei face tot posibilul să saboteze semnarea Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, titrează prestigioasa publicație americană Washington Post, transmite RGN.

„Timp de un deceniu și mai mult, după căderea imperiului sovietic, noua republică independentă – Moldova, a fost privită în Occident ca un coș. Guvernată de un partid comunist, republica era cunoscută, în special, pentru traficul de organe și traficul de femei”, scrie The Washington Post, preluat de Jurnal.md

„La începutul acestei luni Rusia brusc a interzis importul de vinuri din RM – unul din cele mai exportate produse ale țării – sub un pretext birocratic. Ba chiar a a amenințat cu întreruperea livrărilor de gaz, Rusia fiind furnizorul exclusiv al RM în acest domeniu. Muncitorii moldoveni din Rusia sunt expluzați de acolo fără prea multe explicații. Putin a obținut o victorie în lupta cu Armenia, un stat mic care este dependent de Rusia atât energetic cât și la capitolul securitate. Armenia a renunțat la intențiile sale de a se alătura UE, în schimb a declarat că se va alătura Uniunii Vamale. Dar Moldova, Ucraina și Georgia stau ferm pe poziții, susținând că vor continua procedurile de aderare cu UE”, mai relatează publicația.

Despre același lucru scrie și publicația The Journal of Turkish Weekly, citată de Unimedia.

Analiștii spun că sprijinul UE acordat țărilor precum Ucraina și Republica Moldova este rezultatul direct al tacticilor Moscovei în regiune, care include boicoturi, amenințări cu războaie comerciale, utilizarea securității energetice pentru a câștiga influență politică, și incitare la nemulțumiri în rândul minorităților rusofone.

„Până în prezent, UE presupunea naiv că există o mulțime de situații win-win și, dacă discutăm doar frumos cu rușii, atunci vom putea ajunge la o soluție bună. Nu este cazul. Există un joc cu sumă nulă și, fie trebuie să alegi Rusia, fie UE. Și cred că UE ar trebui să lupte mult mai dur decât a făcut-o în trecut,” declară publicistul britanic, expert în politica externă a Federației Ruse, Edward Lucas.

„Ca și în Ucraina, eforturile Moscovei de a convinge Republica Moldova să renunțe la un acord de asociere UE nu se bucură de prea multe progrese.

La 11 septembrie, Rusia a interzis importul de vinuri și băuturi alcoolice din Moldova. Drept răspuns, comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloș, a propus eliminarea tuturor restricțiilor la importul vinurilor moldovenești înainte de parafarea Acordului de asociere a Republicii Moldova cu UE,” scrie publicația.

sursa :RGN

Autoritățile ucrainiene fac presiuni pentru a închide școli românești în Nordul Bucovinei

Minoritatea românească din Bucovina de Nord (Ucraina) s-a trezit zilele acestea cu presiuni şi ameniţări din partea autorităţilor ucrainene pentru a se închide şcolile româneşti. Primarii din satele româneşti, împreună cu autorităţile şcolare raionale, merg la localnici şi îi obligă să semneze tabele prin care să se închidă şcolile în limba română şi copiii lor să treacă la şcoala ucraineană scrie NapocaNews.

În satul Ropcea, înfiinţat de către Ştefan cel Mare în urma victoriei împotriva polonezilor de la Codrii Cosminului din 1497, autorităţile ucrainiene au demarat un proces în forţă prin care ţăranii români sunt obligaţi şi ameninţaţi cu bătaia să semneze liste pentru ca şcoala românească din sat să se închidă, iar copiii să fie transferaţi la şcoala în limba ucraineană.

Un intelectual al comunei Ropcea din Bucovina de Nord, care a dorit să-şi păstreze anonimatul de teama represiunilor a declarat exclusiv pentru NapocaNews: „Ceea ce se întâmplă zilele acestea în satele româneşti din Ucraina nu s-a întâmplat nici pe vremea URSS. Ne e frică de funcţionarii şi poliţiştii ucrainieni care ne ameninţă că ne închid şcoala românească şi ne vor trimite copiii la şcoala ucraineană. La început au semnat listele proştii satului de frică, dar majoritatea ţăranilor din sat refuză să semneze petiţia autorităţilor. Acum aşteptăm ca ameninţările ucrainienilor să se împlinească. Vrem ca România să intervină şi să ceară guvernului de la Kiev să înceteze cu presiunile. Vrem copiii noştri să meargă la şcoala românească din sat, nu să se închidă.”

Despre situaţia dramatică din satele locuite de românii din Ucraina şi acţiunile autorităţilor ucrainene de a se închide şcolile româneşti Guvernul de la Bucureşti nu ştie nimic. Sperăm că în urma acestui apel public Bucureştiul să intreprindă măsuri diplomatice pe lângă Kiev pentru a înceta presiunile privind închiderea şcolilor româneşti din Bucovina de Nord.

Pânã în 1940, Bucovina de Nord era o provincie româneasca. Ca urmare a pactului Ribbentrop – Molotov, încheiat între Germania hitleristã si Rusia stalinistã, Bucovina de Nord a fost anexatã cu forţa de Uniunea Sovieticã în 28 iunie 1940. In 1991 când s-a destrãmat URSS, Bucovina de Nord a rãmas în componenţa Ucrainei, din care face parte si în prezent. Bucovina de Nord a carei capitalã este Cernãuti (Tchernovtsy în ucraineanã) este o provincie cu majoritate româneascã. În Ucraina trăiesc în prezent peste jumătate de milion de români, separați artificial de autoritățile ucrainiene în români și moldoveni.

29 iulie, Ziua Imnului Național al românilor și al României

29 iulie este Ziua Imnului Naţional al românilor și al României , „Deşteaptă-te române!”. Pe 29 iulie, în anul 1848, în parcul Zavoi din Râmnicu Vâlcea, în faţa unui grup de tineri, avandu-l în frunte pe Anton Pann, s-a intonat pentru prima oara imnul Revoluţiei paşoptiste „Deşteaptă-te, române”, devenit după Revoluţia anticomunista din 1989, imnul naţional al României, transmite Romanian Global News.

Textul Imnului Naţional îl constituie versurile poeziei „Un răsunet”, scrisă de poetul Andrei Mureşanu, unul dintre liderii revoluţiei paşoptiste din Transilvania. Melodia Imnului a fost compusă de George Ucenescu, învăţător şi cântăreţ bisericesc, care i-a şi dat drept titlu primul vers, „Deşteaptă-te, Române!”, scrie col (r) Nicolae Grosu în faclia.ro.

De la George Ucenescu se ştie că, în primăvara anului 1848, poetul Andrei Mureşanu căuta o melodie după care să compună un sonet pentru o petrecere cu amicii săi. George Ucenescu povesteşte: „ Am cântat mai multe cântece de probă, iar sosind la ultimul cânt „ Din sânul maicii mele”, iată că vine poetul împreună cu patru domni români (erau revoluţionari sosiţi de la Blaj şi găzduiţi la Braşov, între care Nicolae Bălcescu, Gheorghe Magheru, Cezar Bolliac, Vasile Alecsandri) (…) îmi dete d. Andrei Murăşan poesia făcută (…). Îi probăm puţine rânduri şi văzând că în tot melosul este o minune potrivit, l-am cântat cu vocea mea tânără şi puternică până la fine (…) Din ziua aceea, cântecul „Deşteaptă-te, Române!” s-a făcut cel mai plăcut şi familiar, iar eu eram poftit în toate părţile ca să-l cânt şi să învăţ tinerimea să-l cânte bine şi regulat”.

În anul 1850, George Ucenescu a mers, împreună cu Anton Pann, la Bucureşti, pentru a continua studiile muzicale. Anton Pann cunoaşte şi popularizează Imnul, încât Episcopul Buzăului, Iosif Naniescu, viitorul Mitropolit, lansează informaţia eronată că Anton Pann ar fi compus melodia Imnului. După ce a fost interpretat la Braşov şi chiar în Munţii Apuseni, la 29 iulie 1848, la o întrunire la Râmnicu Vâlcea, a fost intonat Imnul „Deşteaptă-te, Române!”, data fiind oficializată ca zi a Imnului Naţional al României. Aceasta este, pe scurt, istoria Imnului nostru Naţional ”Deşteaptă-te, Române!”, adoptat oficial la 24 martie 1990.

Începand din 1848, „Desteaptă-te, romane!” a fost cântecul care i-a condus pe români, insuflându-le curaj în momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi Razboiul de independenţă (1877 – 1878), Primul şi Al Doilea Razboi Mondial, dar și în timpul evenimentelor din decembrie 1989.

Conform Constituţiei României, Imnul Naţional este considerat simbol naţional, alături de drapelul tricolor, stema ţării şi sigiliul statului.

Romanian Anthem Romania – Desteapta-te Romane Imnul National

sursa :rgn

Gazoductul Iași – Ungheni: „proiect de suflet” sau… ce?

Dan Dungaciu

Cea mai importantă temă pe agenda bilaterală București – Chișinău este gazoductul Iași-Ungheni. Acesta ar fi fost proiectul sub egida căruia trebuia așezată relația bilaterală încă din 2009. De ce nu s-a făcut, nu mai e cazul să discutăm aici. Se preconizează – a câta oară? – demararea proiectului pe 27 august, anul acesta. Dificultățile de implementare nu sunt puține (exproprieri, licitații, documentația pentru Bruxelles), la fel și cele care țin de gestionarea efectivă a proiectului (Gazpromul are 50% în compania de transport Moldgaz, la care se adaugă circa 15% ale Transnistriei).

Conducta de interconectare Ungheni-Iași va avea însă o capacitate de transport de 1,5 miliarde de metri cubi pe an, ceea ce înseamnă că va acoperi integral nevoia de gaz a teritoriului controlat de către autoritățile legale de la Chișinău. De aici trebuie plecat în orice abordare, în condițiile în care datoria Transnistriei pentru gazul rusesc, ajunsă la 3,7 miliarde USD, trece automat în contul Chișinăului, deși gazul este consumat exclusiv în stânga Nistrului.

Ce înseamnă, de fapt, acest proiect pentru București și Chișinău?

Traian Băsescu l-a numit „proiect de suflet”, în nota deja consacrată a discursului politicienilor din dreapta Prutului atunci când vine vorba despre proiectele care vizează R. Moldova. Ce înseamnă „proiect de suflet” nu e greu să descifrăm. În esență, este ceva care vine ca o necesitate izvorâtă din alte rațiuni decât cele strict pragmatice sau comerciale. Că acest gazoduct, la un moment dat, va putea fi utilizat pe o relație comercială cu Estul (dată fiind capacitea lui nu doar de a exporta gaz din România, dar și de a importa), este o altă discuție. Miza principală, însă, la București, este mai degrabă alta.Premierul României a spus-o și el explicit: „să ajutăm R. Moldova să devină independentă energetic”.

Instituțiile din România dau burse plătite de contribuabilul român unor antiromâni în timp ce, celor care se bat în mod real pentru identitatea românească li se spune ca “ nu sunt bani!”

Parintele Boian Alexandrovic

De mai mulți ani comisiile care selectează bursieri din cadrul comunităților românești lucrează după o metodologie strâmbă care face ca dincolo de incompetența diverșilor membri ai comisiei, să permită selectarea pentru acordarea de burse a tot felul de indivizi care provin din medii antiromânești, ba mai mult, au chiar ei activități împotriva comunității și identității românești din zonă, transmite corespondentul Romanian Global News din Timoc.

În acest sens a fost și declarația făcută publică de către Parintele Boian Alexandrovic legat de procesul de selectare a bursierilor în Serbia. Iar acest lucru după ce de ani de zile atât Părintele cât și alți lideri din Serbia dar și din Bulgaria, Macedonia sau Albania atrag atenția că metodologia de selecție este una strâmbă care cheltuie degeaba banul contribuabilului român.

„Cat am aflat si acest an se va face foarte proasta selectie cu studenti din Timoc. Toti cu care am vorbit spun ca selectia se va face dupa notele candidatilor. Am tot vorbit si intervenit la multe institutii care aici reprezinta Statul Roman si in Romania dar de geaba toti sustin ca trebuie primiti numai candidati cu note bune. Eu as fi de acord cu asta daca situatia era una normala. Dar in Valea Timocului ce se intampla?

Un elev e membru consiliului parohial al Bisericii Ortodoxe Romane si din cauza asta are probleme la scoala, profesori il urasc si i dau note mai slabe din cauza activitatilor prin care apara romanismul aici. Tot asa avem un elev care ne uraste si ne impiedica si el si parinti lui si pentru asta este bine vazut de profesori si ca premiu capata note excelente. Vine vremea sa se inscrie la facultate si acest elev care e impotriva noastra spune „Aha acuma am auzit ca pot studia gratuit in Romania” si semneaza declaratii ca este roman si tot ce trebuie. Ajung acesti doi candidati, luptatorul pentru romanism si dusmanul romanismului la comisia de primire si comisia hotaraste ca acest candidat cu note mai bune sa fie primit. Are note bune ca uraste romanismul iar cel ce lupta, are note mai slabe pentru ca este luptator pentru neamul lui si reprezentanti Tarii Mame nu-l primesc la facultate din cauza notelor „slabe”.

Planul PRO-Vilnius și Transnistria

„A trecut întâi o boare pe deasupra viilor…”. Și s-a pornit, mai abitir decât în poezia inegalabilului Topârceanu, agitația la Chișinău. Ideea decuplării, fie și temporară, a R. Moldova de Transnistria a stârnit revolta unei bune părți a comentatorilor (e drept, și adeziunea altora).

S-a vorbit cu indignare despre „precedentul Kosovo”, Dughin, „teritorii contra UE”, Uniunea Eurasiatică, resurecția planului Belkovschi, unirea cu România și alte câte și mai câte. Punctul culminant al disputei a fost – atenție! – acreditarea existenței unui „plan anti-Vilnius”.

Faptul că s-a descoperit existența unui „plan anti-Vilnius”, menit să blocheze apropierea R. Moldova de spațiul european, nu este cel mai rău lucru. Problema este că s-a descoperit nițel cam târziu, căci un asemenea plan durează de mai bine de 20 de ani!

A început odată cu decuplarea de facto a Tiraspolului de Chișinău și războiul din Transnistria, a continuat cu semnarea Acordurilor de la Alma-Ata, cu guvernarea agrariană și resurecția proiectului identitar moldovenist, Memorandumul Primakov și eșecul ADR-ului, puseurile anti-București și, ulterior, anti-UE ale guvernării comuniste, fiind oprit, temporar, doar de ieșirea în stradă a tinerilor de la 7 aprilie 2009.

Temporar, căci cineva ar putea să includă în „planul anti-Vilnius” și destrămarea AIE2 și tot ce a urmat: timpul pierdut al Chișinăului, scăderea drastică de imagine a republicii la Bruxelles și dezamăgirea necamuflată a oficialilor europeni, abandonarea R. Moldova de către unii parteneri de finanțare, jubilația de tip rogozian din centrul Chișinăului.

Dar asta este acum istorie. Astăzi, este clar că  mult mai predictibilul și credibilul Iurie Leancă are o misiune dificilă în a gestiona „planul pro-Vilnius”. Nu e simplu, mai ales că tentația ocultării realităților devine sportul preferat al unora la Chișinău.

Realitatea vorbește însă de la sine: dacă la începutul anului 2013, un înalt oficial al Chișinăului, acum și mai înalt, sugera pentru Vilnius un soi de „Ukraine plus” pentru R. Moldova, astăzi Chișinăul se zbate să ajungă din urmă Kievul și speră (doar) la o parafare a acordurilor economice și politice cu UE (liberalizarea vizelor este alt dosar) alături de… Georgia și Armenia, devenite partenere cu „povestea de succes”, deși nu au frontieră cu UE și au trecut prin războaie după 1989!

Cam aici ne situăm în acest moment, iar timpul nu mai are răbdare. De aceea, dincolo de retorica îngrijorării prost plasate, trebuie să admitem și să comunicăm public un lucru pe care toată lumea îl știe, un fost președinte al R. Moldova l-a afirmat explicit, iar guvernarea îl practică.

Miza fundamentală a planului pro-Vilnius este securizarea frontierei estice a R. Moldova și controlarea, la nivelul cerințelor europene, a fluxurilor migraționale și comerciale dinspre estul republicii. Că se numește „frontieră administrativă” sau altfel, că se declară Transnistria „teritoriu ocupat”, că revine în discuție precedentul Kosovo, că asta presupune o decuplare temporară de regiunea separatistă sau că operațiunea este percepută astfel la Tiraspol, la Moscova, sau de către promotorii planului anti-Vilnius din interiorul republicii – este o altă chestiune.

Chișinăul nu își mai permite să aștepte sau să rateze. „Planul pro-Vilnius” înseamnă, pentru prima dată, poate, un Chișinău capabil să preia inițiativa față de regiunea separatistă. Nu a făcut-o, de fapt, niciodată. Să pună Transnistria să decidă, pentru că R. Moldova a decis deja!

Care vor fi actorii deciziei la Tiraspol – societatea civilă (pe care s-a mizat, fără rezultat), oamenii de afaceri (pe care se mizează acum), populația – contează mai puțin. Dar Chișinăul trebuie să își urmeze calea asumată politic de apropiere de structurile europene, ca singura soluție viabilă pentru viitorul cetățenilor săi.

Aceasta este esența „planului pro-Vilnius”  și asta trebuie comunicat populației. Altfel, precum în versurile Rapsodiei lui Topârceanu, ne va cuprinde pe toți „o tristețe iremediabilă”, când vom vedea cum, la frontiera spațiului euro-atlantic, „o să (ne)-nghețe iarna mizerabilă”.

Autor Dan Dungaciu

sursa :evz.ro

 

România oferă 5.500 de burse pentru tinerii din Republica Moldova

În anul academic 2013-2014, Guvernul României oferă cu 500 de burse mai mult pentru cetăţenii Republicii Moldova decât în anul precedent, transmite IPN potrivit Ministerului Educaţiei din România. 1.500 de burse sunt destinate învăţământului preuniversitar, iar 3.300 – pentru studiile la ciclul I licenţă. Alte 550 de burse sunt pentru studiile de master, doar pentru deţinătorii diplomei de licenţă din România. Pentru rezidentură sunt oferite 25 de burse, iar pentru studii de doctorat -125. Bursa lunară va fi de 65 de euro pentru licenţă, 75 de euro pentru master şi 85 de euro pentru doctoranzi sau rezidenţi. Totodată, bursierii vor beneficia de asistenţă medicală gratuită şi tarif redus la transport. Actele se vor depune cu începere din 22 iulie şi până la 3 august la consulatele României la Cahul, Bălţi şi Chişinău.

Detalii referitoare la metodologie aici.

sursa: adevarul.ro

Ziua Drapelului National

Ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Național prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.

Cele trei culori care apar pe steag ar fi fost folosite în documentele oficiale încă din timpul lui Mihai Viteazul şi se regăsesc şi pe diverse structuri de scuturi şi steme.

Drapelul tricolor a fost folosit prima data în Ţara Românească în 1834, ca steag de luptă, când domnitorul Alexandru Ghica a prezentat sultanului spre aprobare modelul drapelelor şi pavilioanelor navale de luptă.

sursa : RGN

Mesaj al personalitatilor basarabene către popoarele Europei Unite cu ocazia implinirii a 95 de ani de la Unirea Basarabiei cu Țara

“De mii de ani, poporul român, aşezat cu voia lui Dumnezeu în spaţiul carpato-danubiano-pontic, participă la zidirea unei Europe a naţiunilor paşnice şi prospere, fără ca vreodată, în istoria sa milenară să inițieze sau să dorească teritorii străine aparţinând altor ţări, ci, dimpotrivă, constituind o barieră geografică, fizică şi politică împotriva invaziilor străine, care ameninţau nu numai ţările învecinate apropiate, dar şi drumul care s-ar fi deschis către cele îndepărtate din Apus”, se arată intr-o scrisoare deschisă adresată simbolic, natiunilor europene de către mai multe personalități din Basarabia.

“De la Dacia lui Burebista  până la Unirea Principatelor Române ale Munteniei şi Moldovei din anul 1859, poporul român a fost supus loviturilor unor enorme valuri de invazii distrugătoare, dar a reuşit să reziste pe vatra lui nestrămutat, continuând să ţeasă cu talent şi dăruire pânza unei culturi ancestrale, păstrând valorile tradiţionale specifice şi rezistente în timp, fără de seamăn în lume.

În veacurile din plin Ev Mediu, marii şi vitejii noștri voievozi români, Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, au apărat pământul Daciei strămoşeşti, dar şi pe cel al Europei creştine de imperiile în expansiune ale Orientului Apropiat şi Extremului Orient. În spatele acestui zid, Europa Occidentală a avut parte de epoca de aur a Renaşterii în care  omul european şi-a recăpătat demnitatea şi conştiinţa de sine ca individ, după o lungă perioadă de menţinere în ignoranţă prin anihilarea constrictivă, fizică şi psihologică a personalităţii.

Românii însă, aflaţi la încrucişarea căilor de interese geostrategice şi geopolitice ale imperiilor avide de noi pieţe de desfacere a propriilor mărfuri şi de exploatare a resurselor naturale atât de generoase, oferite mai ales de ţara noastră, au fost răsplătiţi cu amputări de teritorii.

Aşa s-a întâmplat în 1775 cu nordul Principatului Moldovei, numit de ocupanţi Bucovina, anexat de Imperiul Habsburgic, şi cu partea de est a Moldovei, numită de ocupanţi  Basarabia, anexată de Imperiul ţarist Rus în 1812. Pentru românii din aceste teritorii, secolul al XIX-lea a fost o perioadă de împilare naţională, dezrădăcinare, deznaţionalizare, de înlocuire obligatorie a limbii materne, româna, în şcoală, biserică, administraţie, cu limba rusă, de impunere cu forţa a altor culturi şi tradiţii. Ei au fost rupţi de la procesele de formare a conştiinţei naţionale şi de constituire a statului naţional român în 1859 prin unirea Ţării Româneşti şi a Moldovei.

Institutul European pentru Moldova : Demersuri la ONU pentru inlocuirea asa zisei limbi moldovenesti cu limba română

Ludmila Bulgar

Institutul European pentru Moldova a primit raspuns la solicitarea pe care o adresam Ambasadoarei Romaniei la ONU in legatura cu mentionarea limbii «moldovenesti» in raportul ONU privind drepturile omului in regiunea transnistreana a Moldovei.

Reprezentanta Romaniei la ONU ne-a reiterat importanta respactarii limbii romane si a mentionat ca «utilizarea terminologiei adecvate, în acord inclusiv cu poziţia Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova, enunţată în 1994, de nerecunoaştere a unei aşa-zise limbi «moldoveneşti», constituie preocupări constante şi de principiu ale României, semnalate cu consecvenţă organizaţiilor internaţionale».

De asemenea, in rspunsul respectiv Reprezentanta Romaniei la ONU ne asigura ca «s-a luat legătura imediat cu expertul ONU privind menţionarea în raport a aşa-numitei limbi «moldoveneşti», inclusiv pentru corectarea formulărilor problematice de limbaj».

In scrisoarea adresata Romaniei la ONU, dar si Ambasadorului Rep. Moldova, mentionam ca este necesara informarea persoanele «responsabile de redactarea acestor acte de importanta respectarii esentei limbii romane si nu incetatenirea limbii «moldovenesti» gratie unor trimiteri ale Natiunilor Unite in acte oficiale care le pot servi promotorilor pseudo-limbii «moldovenesti». (…) Iar articolul din Constitutie este la fel de obsolet ca si epoca sovietica a carui mostenire, in parte, acesta este.»

Asteptam deznodamantul acestui «incident» si speram ca raportul respectiv a fost ultimul in care se mentiona glotonimul mancurt.

Ludmila Bulgar, «Cartier European»

EXCLUSIV! Moldavian Dream: de la şofer până la ministru sau general – doar un pas!

„… Sfârşiţi odată cu trecutul negru,

Sculaţi, popor de osândiţi!

Azi nu sunteţi nimic în lume,

Luptaţi ca totul voi să fiţi!”

„Internaţionala”, text: Eugène Pottier, melodie: Pierre Degeyter

Celebrele „Da, şăfu!”, „Uăi, Colea!”, „Dă-le rasslablenie la băieţi!”, „A să-l trăsnesc cu capul de asfalt!”, „Blochează conturile şi mâine să-mi raportezi!”, „Pune-le o amendă de vreo 20 de mii!” au spulberat şi ultimul dram de credibilitate în societate pentru Guvernul Filat. Nu mai bag mâna-n foc nici măcar pentru Leancă sau Lazăr, care par a fi nişte ciori albe în această gaşcă de interlopi agramaţi.

Pe parcursul ultimelor săptămâni toată lumea se întreabă cum a putut ajunge Colea Vicol şef al uneia din cele mai importante instituţii ale statului, responsabile de un segment de bază al securităţii economice şi bugetare. Bună întrebare. Culmea, cazul lui Vicol nu pare a fi o excepţie. Alţi doi exponenţi ai Guvernului Filat, ministrul Sănătăţii Andrei Usatîi şi directorul general al Vămilor Tudor Baliţchi par să-şi fi „tuningat” CV-urile, pentru a-şi ascunde problemele de imagine şi a-şi justifica cumva aflarea lor pe culoarele guvernamentale.

CV-ul ministrului Usatîi

Pe pagina web a Ministerului Sănătăţii am găsit CV-ul ministrului Usatîi (vezi imaginea din dreapta), unele puncte din care mi s-au părut dea dreptul misterioase şi demne de o investigaţie. Mă refer la „cotitura” în cariera actualului ministru din septembrie 2004, de la funcţia de „asistent prin cumul” la Catedra de Sănătate Publică şi Management la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţ(i)anu” (greşeală citată din CV), la cea de „stagiar în Domeniul Sănătăţii Publice” (exotică funcţie!!!) la „Departamentul Sănătate Publică, Nova Scoţia, Canada”. Conform aceluiaşi CV, în ianuarie 2005 ministrul moldovean ar fi promovat la funcţia de „coordonator Parteneriat de Cercetare” (?!) în cadrul „Fundaţiei Nova Scoţia, Nova Scoţia, Canada”, iar în iulie 2006 ar fi fost angajat în calitate de „consilier superior” (!!!) la „Ministerul Sănătăţii al Provinciei Ontario, Canada”.

Interesant, nu?! Aşa, dintr-o dată asistentul prin cumul de la Universitatea de Medicină din Chişinău devine „consilier superior” al cogeamite minister al unei provincii canadiene, fără a avea cel puţin cetăţenie canadiană, exigenţă expresă pentru o asemenea funcţie. Şi mai ales că surse din interiorul Ministerului Sănătăţii îmi confirmă că engleza ministrului nu e nici pe departe de nivelul unui funcţionar într-o administraţie anglofonă. Şi asta încă e o „traducere” soft a calificativele pe care i le dau ministrului colegii săi de la minister.

Ei bine, nu e aşa de mare Moldova şi nici diaspora moldovenească din Canada. Din discuţia cu doi concetăţeni de ai noştri care l-au cunoscut pe actualul ministru pe îndepărtatele meleaguri canadiene am rămas stupefiat să aflu că Usatîi a activat de fapt în perioada în care se afla în Canada… „puţin” în alte domenii. Ministrul cu adevărat ar fi emigrat în 2004 în Canada. Unul din foştii săi colegi de diaspora l-a cunoscut însă pe actualul ministru în perioada în care acesta lucra nu la minister, nici departament sau fundaţie, ci în calitate de curier la o pizzerie. Ulterior „consilierul superior” s-ar fi angajat în calitate de hamal la o fabrică de prelucrare a lemnului, unde i s-ar fi propus un salariu mai mare. Un alt moldovean emigrat în Canada m-a asigurat că l-a cunoscut pe Usatîi după 2006, când acesta se pare că activa în calitate de… şofer de taxi în Toronto!

Nu ştiu ce se mai poate de comentat aici. Pe cât de scandalos, pe atât de… grav! E foarte GRAV că un asemenea „cadru”, cu CV falsificat se ocupă de reformarea sistemului de sănătate publică din ţară! Şi apoi ne mai mirăm că acest ministru gajează spitalele în bănci? Sau că moldovencele tot mai des nasc acasă? Sau că ministrul a „meditat” comasarea spitalelor de boli infecţioase cu Institutul de Neurologie? Putem să ne indignăm, să ne enervăm sau să scuipăm în televizor. Nu avem însă de ce să ne mirăm!