Apel din Canada: S.O.S. Salvaţi Limba Română!

Aş putea începe acest articol într-un mod panicard, ceva de genul: Limba Română pe patul de moarte sau Cui îi mai place limba română? Dar scopul meu nu este să vă atrag atenţia aşa cum o atragi cu o haină sclipitoare în miez de zi, ci să trag un semnal de alarmă serios, acum, când lucrurile n-au luat-o (încă) razna de tot.

Pentru românul interesat de identitatea sa, spectacolul împănării limbii române cu cuvinte şi expresii din limba engleză este şi uşor de identificat, dar şi degradant.

De unde această dorinţă a unora, mai ales a celor care lucrează în mass-media, dar şi în teatru şi în alte arte (aţi ghicit, literatură), de a introduce în limbă o serie de anglicisme nenecesare?

Să fim bine înţeleşi: nu sunt împotriva neologismelor necesare, iubesc limba engleză, dar o iubesc şi pe cea română şi văd şi pericolul real, foarte mare, al împrumuturilor datorate unor mode strâmbe. Adică a celor legate de maimuţăreală şi parvenire (ca să-l parafrazez pe Nicu Gane).

Un prim răspuns s-ar putea afla în conectarea grăbită şi deformată la stilul de viaţă american. La o americanizare rapidă, forţată şi, mai ales acolo unde nu e nevoie.

Un alt răspuns este legat de faptul că unii, mai tineri sau mai maturi, şi-au pierdut identitatea, voit sau nu, şi-au pierdut interesul pentru cultura română, care nu se poate să nu includă şi limba, cheia de boltă a creaţiei unui popor. Probabil că ar trebui câteva studii profunde care să arate toate motivele acestei stări de lehamite faţă de istoria şi comoara din ogradă, dar aşa, de la suprafaţă, îţi sar în ochi iresponsabilitatea faţă de o zestre atât de mare şi mediocritatea. Acea dulce mediocritate care se vrea cu orice preţ modernă şi cocoţată în frunte. În plus, să nu uităm că „mari” cărturari ai ultimelor două decenii, autori premiaţi chiar, ne-au îndemnat să nu mai folosim limba română decât pentru înjurături şi ne-au şi dat câteva sfaturi cum să procedăm. Citiţi-le cărţile politice şi altele, prezentate la book-fest-uri (un fel de sărbători ale cărţii) şi veţi înţelege despre ce e vorba. (Dar dacă sunteţi mai sensibili din fire, mai bine nu, că vă smintiţi).

Cei mai mulţi au avut parte de o îndepărtare treptată a limbii române din vocabular, îndepărtare făcută cu televizorul. Şi, să vedem cu ce ne-am „procopsit” în 23 de ani de libertate fără discernământ?

Prin anii ’90, la emisiunile de desene animate, au apărut cuvinte noi, de genul cool în loc de grozav. Acesta e un cuvânt care a crescut rapid în popularitate, ca Făt- Frumos, astfel încât şi emisiunea cu sfaturi medicale a ajuns să poarte titlul: Sănătatea ta e…cool (pronunţat cuul). Dar de ce nu cool-ă (cuuulă) dragilor? Dar dacă e culă, pici în confuzie, pentru că nu mai ştii de care e: oltenească sau muntenească?

Washington Post: Putin face tot posibilul să saboteze Acordul R.Moldova-UE

Președintele Rusiei face tot posibilul să saboteze semnarea Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, titrează prestigioasa publicație americană Washington Post, transmite RGN.

„Timp de un deceniu și mai mult, după căderea imperiului sovietic, noua republică independentă – Moldova, a fost privită în Occident ca un coș. Guvernată de un partid comunist, republica era cunoscută, în special, pentru traficul de organe și traficul de femei”, scrie The Washington Post, preluat de Jurnal.md

„La începutul acestei luni Rusia brusc a interzis importul de vinuri din RM – unul din cele mai exportate produse ale țării – sub un pretext birocratic. Ba chiar a a amenințat cu întreruperea livrărilor de gaz, Rusia fiind furnizorul exclusiv al RM în acest domeniu. Muncitorii moldoveni din Rusia sunt expluzați de acolo fără prea multe explicații. Putin a obținut o victorie în lupta cu Armenia, un stat mic care este dependent de Rusia atât energetic cât și la capitolul securitate. Armenia a renunțat la intențiile sale de a se alătura UE, în schimb a declarat că se va alătura Uniunii Vamale. Dar Moldova, Ucraina și Georgia stau ferm pe poziții, susținând că vor continua procedurile de aderare cu UE”, mai relatează publicația.

Despre același lucru scrie și publicația The Journal of Turkish Weekly, citată de Unimedia.

Analiștii spun că sprijinul UE acordat țărilor precum Ucraina și Republica Moldova este rezultatul direct al tacticilor Moscovei în regiune, care include boicoturi, amenințări cu războaie comerciale, utilizarea securității energetice pentru a câștiga influență politică, și incitare la nemulțumiri în rândul minorităților rusofone.

„Până în prezent, UE presupunea naiv că există o mulțime de situații win-win și, dacă discutăm doar frumos cu rușii, atunci vom putea ajunge la o soluție bună. Nu este cazul. Există un joc cu sumă nulă și, fie trebuie să alegi Rusia, fie UE. Și cred că UE ar trebui să lupte mult mai dur decât a făcut-o în trecut,” declară publicistul britanic, expert în politica externă a Federației Ruse, Edward Lucas.

„Ca și în Ucraina, eforturile Moscovei de a convinge Republica Moldova să renunțe la un acord de asociere UE nu se bucură de prea multe progrese.

La 11 septembrie, Rusia a interzis importul de vinuri și băuturi alcoolice din Moldova. Drept răspuns, comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloș, a propus eliminarea tuturor restricțiilor la importul vinurilor moldovenești înainte de parafarea Acordului de asociere a Republicii Moldova cu UE,” scrie publicația.

sursa :RGN

Autoritățile ucrainiene fac presiuni pentru a închide școli românești în Nordul Bucovinei

Minoritatea românească din Bucovina de Nord (Ucraina) s-a trezit zilele acestea cu presiuni şi ameniţări din partea autorităţilor ucrainene pentru a se închide şcolile româneşti. Primarii din satele româneşti, împreună cu autorităţile şcolare raionale, merg la localnici şi îi obligă să semneze tabele prin care să se închidă şcolile în limba română şi copiii lor să treacă la şcoala ucraineană scrie NapocaNews.

În satul Ropcea, înfiinţat de către Ştefan cel Mare în urma victoriei împotriva polonezilor de la Codrii Cosminului din 1497, autorităţile ucrainiene au demarat un proces în forţă prin care ţăranii români sunt obligaţi şi ameninţaţi cu bătaia să semneze liste pentru ca şcoala românească din sat să se închidă, iar copiii să fie transferaţi la şcoala în limba ucraineană.

Un intelectual al comunei Ropcea din Bucovina de Nord, care a dorit să-şi păstreze anonimatul de teama represiunilor a declarat exclusiv pentru NapocaNews: „Ceea ce se întâmplă zilele acestea în satele româneşti din Ucraina nu s-a întâmplat nici pe vremea URSS. Ne e frică de funcţionarii şi poliţiştii ucrainieni care ne ameninţă că ne închid şcoala românească şi ne vor trimite copiii la şcoala ucraineană. La început au semnat listele proştii satului de frică, dar majoritatea ţăranilor din sat refuză să semneze petiţia autorităţilor. Acum aşteptăm ca ameninţările ucrainienilor să se împlinească. Vrem ca România să intervină şi să ceară guvernului de la Kiev să înceteze cu presiunile. Vrem copiii noştri să meargă la şcoala românească din sat, nu să se închidă.”

Despre situaţia dramatică din satele locuite de românii din Ucraina şi acţiunile autorităţilor ucrainene de a se închide şcolile româneşti Guvernul de la Bucureşti nu ştie nimic. Sperăm că în urma acestui apel public Bucureştiul să intreprindă măsuri diplomatice pe lângă Kiev pentru a înceta presiunile privind închiderea şcolilor româneşti din Bucovina de Nord.

Pânã în 1940, Bucovina de Nord era o provincie româneasca. Ca urmare a pactului Ribbentrop – Molotov, încheiat între Germania hitleristã si Rusia stalinistã, Bucovina de Nord a fost anexatã cu forţa de Uniunea Sovieticã în 28 iunie 1940. In 1991 când s-a destrãmat URSS, Bucovina de Nord a rãmas în componenţa Ucrainei, din care face parte si în prezent. Bucovina de Nord a carei capitalã este Cernãuti (Tchernovtsy în ucraineanã) este o provincie cu majoritate româneascã. În Ucraina trăiesc în prezent peste jumătate de milion de români, separați artificial de autoritățile ucrainiene în români și moldoveni.

29 iulie, Ziua Imnului Național al românilor și al României

29 iulie este Ziua Imnului Naţional al românilor și al României , „Deşteaptă-te române!”. Pe 29 iulie, în anul 1848, în parcul Zavoi din Râmnicu Vâlcea, în faţa unui grup de tineri, avandu-l în frunte pe Anton Pann, s-a intonat pentru prima oara imnul Revoluţiei paşoptiste „Deşteaptă-te, române”, devenit după Revoluţia anticomunista din 1989, imnul naţional al României, transmite Romanian Global News.

Textul Imnului Naţional îl constituie versurile poeziei „Un răsunet”, scrisă de poetul Andrei Mureşanu, unul dintre liderii revoluţiei paşoptiste din Transilvania. Melodia Imnului a fost compusă de George Ucenescu, învăţător şi cântăreţ bisericesc, care i-a şi dat drept titlu primul vers, „Deşteaptă-te, Române!”, scrie col (r) Nicolae Grosu în faclia.ro.

De la George Ucenescu se ştie că, în primăvara anului 1848, poetul Andrei Mureşanu căuta o melodie după care să compună un sonet pentru o petrecere cu amicii săi. George Ucenescu povesteşte: „ Am cântat mai multe cântece de probă, iar sosind la ultimul cânt „ Din sânul maicii mele”, iată că vine poetul împreună cu patru domni români (erau revoluţionari sosiţi de la Blaj şi găzduiţi la Braşov, între care Nicolae Bălcescu, Gheorghe Magheru, Cezar Bolliac, Vasile Alecsandri) (…) îmi dete d. Andrei Murăşan poesia făcută (…). Îi probăm puţine rânduri şi văzând că în tot melosul este o minune potrivit, l-am cântat cu vocea mea tânără şi puternică până la fine (…) Din ziua aceea, cântecul „Deşteaptă-te, Române!” s-a făcut cel mai plăcut şi familiar, iar eu eram poftit în toate părţile ca să-l cânt şi să învăţ tinerimea să-l cânte bine şi regulat”.

În anul 1850, George Ucenescu a mers, împreună cu Anton Pann, la Bucureşti, pentru a continua studiile muzicale. Anton Pann cunoaşte şi popularizează Imnul, încât Episcopul Buzăului, Iosif Naniescu, viitorul Mitropolit, lansează informaţia eronată că Anton Pann ar fi compus melodia Imnului. După ce a fost interpretat la Braşov şi chiar în Munţii Apuseni, la 29 iulie 1848, la o întrunire la Râmnicu Vâlcea, a fost intonat Imnul „Deşteaptă-te, Române!”, data fiind oficializată ca zi a Imnului Naţional al României. Aceasta este, pe scurt, istoria Imnului nostru Naţional ”Deşteaptă-te, Române!”, adoptat oficial la 24 martie 1990.

Începand din 1848, „Desteaptă-te, romane!” a fost cântecul care i-a condus pe români, insuflându-le curaj în momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi Razboiul de independenţă (1877 – 1878), Primul şi Al Doilea Razboi Mondial, dar și în timpul evenimentelor din decembrie 1989.

Conform Constituţiei României, Imnul Naţional este considerat simbol naţional, alături de drapelul tricolor, stema ţării şi sigiliul statului.

Romanian Anthem Romania – Desteapta-te Romane Imnul National

sursa :rgn

Gazoductul Iași – Ungheni: „proiect de suflet” sau… ce?

Dan Dungaciu

Cea mai importantă temă pe agenda bilaterală București – Chișinău este gazoductul Iași-Ungheni. Acesta ar fi fost proiectul sub egida căruia trebuia așezată relația bilaterală încă din 2009. De ce nu s-a făcut, nu mai e cazul să discutăm aici. Se preconizează – a câta oară? – demararea proiectului pe 27 august, anul acesta. Dificultățile de implementare nu sunt puține (exproprieri, licitații, documentația pentru Bruxelles), la fel și cele care țin de gestionarea efectivă a proiectului (Gazpromul are 50% în compania de transport Moldgaz, la care se adaugă circa 15% ale Transnistriei).

Conducta de interconectare Ungheni-Iași va avea însă o capacitate de transport de 1,5 miliarde de metri cubi pe an, ceea ce înseamnă că va acoperi integral nevoia de gaz a teritoriului controlat de către autoritățile legale de la Chișinău. De aici trebuie plecat în orice abordare, în condițiile în care datoria Transnistriei pentru gazul rusesc, ajunsă la 3,7 miliarde USD, trece automat în contul Chișinăului, deși gazul este consumat exclusiv în stânga Nistrului.

Ce înseamnă, de fapt, acest proiect pentru București și Chișinău?

Traian Băsescu l-a numit „proiect de suflet”, în nota deja consacrată a discursului politicienilor din dreapta Prutului atunci când vine vorba despre proiectele care vizează R. Moldova. Ce înseamnă „proiect de suflet” nu e greu să descifrăm. În esență, este ceva care vine ca o necesitate izvorâtă din alte rațiuni decât cele strict pragmatice sau comerciale. Că acest gazoduct, la un moment dat, va putea fi utilizat pe o relație comercială cu Estul (dată fiind capacitea lui nu doar de a exporta gaz din România, dar și de a importa), este o altă discuție. Miza principală, însă, la București, este mai degrabă alta.Premierul României a spus-o și el explicit: „să ajutăm R. Moldova să devină independentă energetic”.

Instituțiile din România dau burse plătite de contribuabilul român unor antiromâni în timp ce, celor care se bat în mod real pentru identitatea românească li se spune ca “ nu sunt bani!”

Parintele Boian Alexandrovic

De mai mulți ani comisiile care selectează bursieri din cadrul comunităților românești lucrează după o metodologie strâmbă care face ca dincolo de incompetența diverșilor membri ai comisiei, să permită selectarea pentru acordarea de burse a tot felul de indivizi care provin din medii antiromânești, ba mai mult, au chiar ei activități împotriva comunității și identității românești din zonă, transmite corespondentul Romanian Global News din Timoc.

În acest sens a fost și declarația făcută publică de către Parintele Boian Alexandrovic legat de procesul de selectare a bursierilor în Serbia. Iar acest lucru după ce de ani de zile atât Părintele cât și alți lideri din Serbia dar și din Bulgaria, Macedonia sau Albania atrag atenția că metodologia de selecție este una strâmbă care cheltuie degeaba banul contribuabilului român.

„Cat am aflat si acest an se va face foarte proasta selectie cu studenti din Timoc. Toti cu care am vorbit spun ca selectia se va face dupa notele candidatilor. Am tot vorbit si intervenit la multe institutii care aici reprezinta Statul Roman si in Romania dar de geaba toti sustin ca trebuie primiti numai candidati cu note bune. Eu as fi de acord cu asta daca situatia era una normala. Dar in Valea Timocului ce se intampla?

Un elev e membru consiliului parohial al Bisericii Ortodoxe Romane si din cauza asta are probleme la scoala, profesori il urasc si i dau note mai slabe din cauza activitatilor prin care apara romanismul aici. Tot asa avem un elev care ne uraste si ne impiedica si el si parinti lui si pentru asta este bine vazut de profesori si ca premiu capata note excelente. Vine vremea sa se inscrie la facultate si acest elev care e impotriva noastra spune „Aha acuma am auzit ca pot studia gratuit in Romania” si semneaza declaratii ca este roman si tot ce trebuie. Ajung acesti doi candidati, luptatorul pentru romanism si dusmanul romanismului la comisia de primire si comisia hotaraste ca acest candidat cu note mai bune sa fie primit. Are note bune ca uraste romanismul iar cel ce lupta, are note mai slabe pentru ca este luptator pentru neamul lui si reprezentanti Tarii Mame nu-l primesc la facultate din cauza notelor „slabe”.

Planul PRO-Vilnius și Transnistria

„A trecut întâi o boare pe deasupra viilor…”. Și s-a pornit, mai abitir decât în poezia inegalabilului Topârceanu, agitația la Chișinău. Ideea decuplării, fie și temporară, a R. Moldova de Transnistria a stârnit revolta unei bune părți a comentatorilor (e drept, și adeziunea altora).

S-a vorbit cu indignare despre „precedentul Kosovo”, Dughin, „teritorii contra UE”, Uniunea Eurasiatică, resurecția planului Belkovschi, unirea cu România și alte câte și mai câte. Punctul culminant al disputei a fost – atenție! – acreditarea existenței unui „plan anti-Vilnius”.

Faptul că s-a descoperit existența unui „plan anti-Vilnius”, menit să blocheze apropierea R. Moldova de spațiul european, nu este cel mai rău lucru. Problema este că s-a descoperit nițel cam târziu, căci un asemenea plan durează de mai bine de 20 de ani!

A început odată cu decuplarea de facto a Tiraspolului de Chișinău și războiul din Transnistria, a continuat cu semnarea Acordurilor de la Alma-Ata, cu guvernarea agrariană și resurecția proiectului identitar moldovenist, Memorandumul Primakov și eșecul ADR-ului, puseurile anti-București și, ulterior, anti-UE ale guvernării comuniste, fiind oprit, temporar, doar de ieșirea în stradă a tinerilor de la 7 aprilie 2009.

Temporar, căci cineva ar putea să includă în „planul anti-Vilnius” și destrămarea AIE2 și tot ce a urmat: timpul pierdut al Chișinăului, scăderea drastică de imagine a republicii la Bruxelles și dezamăgirea necamuflată a oficialilor europeni, abandonarea R. Moldova de către unii parteneri de finanțare, jubilația de tip rogozian din centrul Chișinăului.

Dar asta este acum istorie. Astăzi, este clar că  mult mai predictibilul și credibilul Iurie Leancă are o misiune dificilă în a gestiona „planul pro-Vilnius”. Nu e simplu, mai ales că tentația ocultării realităților devine sportul preferat al unora la Chișinău.

Realitatea vorbește însă de la sine: dacă la începutul anului 2013, un înalt oficial al Chișinăului, acum și mai înalt, sugera pentru Vilnius un soi de „Ukraine plus” pentru R. Moldova, astăzi Chișinăul se zbate să ajungă din urmă Kievul și speră (doar) la o parafare a acordurilor economice și politice cu UE (liberalizarea vizelor este alt dosar) alături de… Georgia și Armenia, devenite partenere cu „povestea de succes”, deși nu au frontieră cu UE și au trecut prin războaie după 1989!

Cam aici ne situăm în acest moment, iar timpul nu mai are răbdare. De aceea, dincolo de retorica îngrijorării prost plasate, trebuie să admitem și să comunicăm public un lucru pe care toată lumea îl știe, un fost președinte al R. Moldova l-a afirmat explicit, iar guvernarea îl practică.

Miza fundamentală a planului pro-Vilnius este securizarea frontierei estice a R. Moldova și controlarea, la nivelul cerințelor europene, a fluxurilor migraționale și comerciale dinspre estul republicii. Că se numește „frontieră administrativă” sau altfel, că se declară Transnistria „teritoriu ocupat”, că revine în discuție precedentul Kosovo, că asta presupune o decuplare temporară de regiunea separatistă sau că operațiunea este percepută astfel la Tiraspol, la Moscova, sau de către promotorii planului anti-Vilnius din interiorul republicii – este o altă chestiune.

Chișinăul nu își mai permite să aștepte sau să rateze. „Planul pro-Vilnius” înseamnă, pentru prima dată, poate, un Chișinău capabil să preia inițiativa față de regiunea separatistă. Nu a făcut-o, de fapt, niciodată. Să pună Transnistria să decidă, pentru că R. Moldova a decis deja!

Care vor fi actorii deciziei la Tiraspol – societatea civilă (pe care s-a mizat, fără rezultat), oamenii de afaceri (pe care se mizează acum), populația – contează mai puțin. Dar Chișinăul trebuie să își urmeze calea asumată politic de apropiere de structurile europene, ca singura soluție viabilă pentru viitorul cetățenilor săi.

Aceasta este esența „planului pro-Vilnius”  și asta trebuie comunicat populației. Altfel, precum în versurile Rapsodiei lui Topârceanu, ne va cuprinde pe toți „o tristețe iremediabilă”, când vom vedea cum, la frontiera spațiului euro-atlantic, „o să (ne)-nghețe iarna mizerabilă”.

Autor Dan Dungaciu

sursa :evz.ro

 

România oferă 5.500 de burse pentru tinerii din Republica Moldova

În anul academic 2013-2014, Guvernul României oferă cu 500 de burse mai mult pentru cetăţenii Republicii Moldova decât în anul precedent, transmite IPN potrivit Ministerului Educaţiei din România. 1.500 de burse sunt destinate învăţământului preuniversitar, iar 3.300 – pentru studiile la ciclul I licenţă. Alte 550 de burse sunt pentru studiile de master, doar pentru deţinătorii diplomei de licenţă din România. Pentru rezidentură sunt oferite 25 de burse, iar pentru studii de doctorat -125. Bursa lunară va fi de 65 de euro pentru licenţă, 75 de euro pentru master şi 85 de euro pentru doctoranzi sau rezidenţi. Totodată, bursierii vor beneficia de asistenţă medicală gratuită şi tarif redus la transport. Actele se vor depune cu începere din 22 iulie şi până la 3 august la consulatele României la Cahul, Bălţi şi Chişinău.

Detalii referitoare la metodologie aici.

sursa: adevarul.ro

Ziua Drapelului National

Ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Național prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.

Cele trei culori care apar pe steag ar fi fost folosite în documentele oficiale încă din timpul lui Mihai Viteazul şi se regăsesc şi pe diverse structuri de scuturi şi steme.

Drapelul tricolor a fost folosit prima data în Ţara Românească în 1834, ca steag de luptă, când domnitorul Alexandru Ghica a prezentat sultanului spre aprobare modelul drapelelor şi pavilioanelor navale de luptă.

sursa : RGN

Vitalie Marinuta :”În sumar, perioada de 26 de ani de dezvoltare a Basarabiei în suveranitatea României a contribuit la abaterea identităţii populației basarabene.”

După conferinţa de presă de vinerea trecută a aşa-zisului consiliu de „reformare”, mi-am reamintit cum ai devenit ministru „liberal”. Era, cred, în 2008, cînd la o şedinţă a Biroului Politic al partidului te-a adus şi te-a prezentat un bun prieten al partidului nostru, a cărui recomandare era egală cu lansarea sigură în marea politică. Erai şomer şi veneai în PL direct de la prăşit pătlăgele de pe malul Nistrului. Dar nu a contat pentru noi, căci mulţi dintre ai noştri pe timpul lui Voronin fuseseră marginalizaţi, scoşi din lucru, alungaţi din republică. Hotărîtoare era experienţa ta de ofiţer superior în Ministerul Apărării şi faptul că ai absolvit o şcoală NATO, ceea ce ar fi indicat orientarea ta politică şi valorile de care te ghidezi în viaţă.
Din păcate, am greşit. Astăzi aflu că în perioada 2004-2006, cînd te aflai la studii la Naval Postgraduate School, California, Monterey, ai scris o lucrare care se referă şi la presupusele soluţii, în viziunea ta, de rezolvare a conflictului transnistrean – „Evolution of transdniestrian conflict in the Republic of Moldova prospects for its solution”. Ceea ce m-a uimit peste măsură este că pledezi pentru FEDERALIZAREA republicii. Se ştie bine că această modalitate de rezolvare a chestiunii transnistrene este nu numai contrară intereselor noastre naţionale, ci şi coincide întocmai cu poziţia Rusiei şi lucrează în favoarea intereselor ei imperiale la Nistru.
Înseamnă aceasta, domnule Marinuţă, că eşti de fapt altul decît te-ai prezentat la acea şedinţă din 2008, că eşti de fapt o „cîrtiţă” în PL („cîrtiţă” – agent infiltrat)?
Nu mai spun că la profilul tău de „mare roman patriot” se adaugă o convingere pe care o exprimi în aceeaşi lucrare despre ceea ce tu numeşti „ocupaţia germano-romana a Basarabiei”.
Şi eu, care sunt poate prea încrezător în oameni, care am făcut o politică de promovare a tinerilor te-am promovat îndată în funcţia de ministru şi apoi, fiind preşedinte interimar, din locotenent-colonel, te-am ridicat, cu titlu de excepţie, la gradul de general şi asta datorită faptului că ai făcut studii în SUA pe linia NATO. Dar am greşit amarnic, fiindcă în lucrarea ta de licenţă, pe care eram obligat să o cunosc atunci (mulţumesc Domnului că am dat de ea acum) tu nu meritai niciuna, nici alta, fiindcă în lucrarea menţionată ai falsificat istoria. Înseamnă că nu eşti singurul care a fost şi este trimis la studii în străinătate pentru a ne induce în eroare pe noi, care ne orientăm spre cei care au făcut studii peste hotare. Sigur că sunt departe de gândul de a-i pune pe toţi cei care fac studii peste hotare în acelaşi coş, dar mă face să fiu mult mai responsabil faţă de cei pe care îi voi promova din partea partidului.
Aşadar, dl ministru, îndeplineşte înţelegerea noastră de a demisiona din funcţia de Ministru al Apărării!
P.S. Mai jos dau traducerea paginilor din lucrarea menţionată şi linkul lucrării.
Fragmente din lucrarea de licenţă a dlui Marinuţă
În iunie 1941, trupele române, împreună cu armatele fasciste, au invadat Uniunea Sovietică. România reanexâd Basarabia a obţinut controlul asupra regiunii transnistrene, un teritoriul dintre Nistru și râul Bug. Obiectivul Romaniei a fost de a recâștiga controlul Basarabiei, dar n-a avut nici un interes în anexarea regiunii transnistrene. Cu toate acestea, această regiune a suferit foarte mult de pe urma ocupației germane şi române. În timpul ocupație, peste 120.000 de evrei și țigani din Basarabia și Bucovinei, împreună cu mulți alții din Transnistria, au fost deportați sau uciși în această regiune, , fiind cea mai mare lichidare a evreilor de către forțele non-germane. Conform datelor statistice arată că în 1930, evreii constituiau 7,2 la suta din populatia Basarabiei, în timp ce în 1959, numărul lor a scăzut la 3,3 la sută din populaţie. Acesta în rezultat a fost sentimentul de antipatie faţă de români de catre Transnistria. Elitele rusofone pentru a mobiliza acţiunile violente în timpul conflictului Transnistrean cu un mare succes au folosit acelaşi sentiment.

REFORMA JUSTIŢIEI SAU VERDE PENTRU MOLDOVA ?

 După schimbarea puterii din 2009, cel mai controversat şi criticat domeniu al reformelor a fost cel al justiţiei. Deşi reformele în acest domeniu trenează, ca să nu zicem că au suferit un eşec lamentabil, „spiridușii” liberal-democrați au încercat să-i creeze ministrului Oleg Efrim imaginea unui luptător intransigent împotriva corupţiei din justiţie şi a unui promotor al transparenţei în sistemul decizional. Dînd la o parte relatările pozitive din presa liberal-democrată despre ministrul Efrim, vom observa ca acesta s-a făcut remarcat mai degrabă o portavoce a şefului său de partid Vlad Filat, folosită în lupta cu rivalii săi politici. În acești ani, Efrim  s-a remarcat prin măsuratul numărului papucilor lui Marian Lupu, lupta cu raiderii în sutele de show-uri televizate şi acuzarea de corupţie a tuturor celor care nu erau pe placul şefului său de partid, iar reformele din justiție au fost substituite cu adoptarea unor  strategii si planuri de acțiuni fără conțiunit. Este subiectul unei investigații aparte despre modalitatea prin care banii din asistența financiara externa ajung in conturile unor ONG-uri pentru elaborarea a diverselor “studii și cercetări în sprijinul reformelor”,  de care nimeni nu are nevoie.

Pînă a ajunge în funcţia de ministru al justiţiei, Oleg Efrim era o persoană quasi necunoscută pentru publicul larg, deşi deţinuse anterior funcţia de avocat parlamentar şi viceministru al justiţiei. Cum a fost posibil ca o persoană opacă, fără careva capacităţi deosebite să facă un asemenea salt în carieră doar în cîţiva ani?

Explicaţia o vom găsi în anii de studenţie ai ministrului O. Efrim. Acesta a avut „norocul” să studieze într-o grupă cu ex-directorul SIS – Artur Reșetnicov. Apropierea lui Reșetnicov de ex-preşedintele V. Voronin a schimbat viaţa mai multor absolvenți ai facultăţii de drept din cadrul USM, promoția anului 1997. Majoritatea colegilor de facultate ai lui Artur Reşetnicov au fost plasaţi de acesta în perioada guvernării comuniste în diferite instituții publice şi private din țară.  Iată doar cîteva nume ale persoanelor ajunse în funcţii mai importante grație ”spatelui” lui Artur Reşetnicov. Oleg Efrim a fost numit la 30.10.2008 din partea PCRM în funcția de avocat parlamentar. Vladimir Grosu a fost promovat de A. Resetnicov în funcţia de agent guvernamental (în 2011 Oleg Efrim l-a promovat în funcţia de viceministru al justiţiei). Roman Cazan a fost promovat de Reșetnicov în funcţia de şef de direcţie al aparatului preşedintelui V. Voronin. Mai tîrziu, graţie prieteniei dintre Secretarul General al Guvernului Victor Bodiu şi Oleg Efrim, Roman Cazan a fost numit în funcţia de Secretar General Adjunct al Guvernului, funcție pe care o deţine şi astăzi. Igor Vremea a fost promovat de A. Reşetnicov în funcția de consilier al Președintelui V. Voronin, iar mai tîrziu în funcția de deputat PCRM. Oleg Sternioală a fost promovat de A. Reşetnicov în funcţia de preşedinte al judecătoriei Buiucani. Actualmente Sternioală este protejat de Oleg Efrim, în ciuda multiplelor nereguli din activitatea sa.

După plecarea comuniştilor de la putere, Oleg Efrim s-a folosit de abilităţile sale pentru a sări din barca PCRM în cea a PLDM. Un rol cheie în acest sens l-a jucat relaţia sa cu cumătrul său, ex-vicepreşedintele PLDM, Mihai Godea.  Godea a fost cel care l-a convins pe A. Tănase să-l accepte pe Oleg Efrim în funcţia de viceministru al justiţiei.  Este important să menţionăm că, potrivit declaraţiilor lui A. Tănase, candidatura lui Oleg Efrim nu a fost agreată iniţial de mai mulţi deputaţi PLDM, el fiind obligat să dea explicaţii fracţiunii parlamentare a PLDM de ce promovează în funcţie un fost comunist apropiat de Artur Reşetnicov.

Văzîndu-se viceministru al justiţiei, Oleg Efrim nu a pierdut timpul în zădar. Nimeni nu poate spune cu exactitate cu ce s-a ocupat Efrim în perioada cînd era viceministru al justiţiei, deoarece era văzut mereu fie în birourile lui Victor Bodiu, fie asistînd inutil la toate şedinţele parlamentului, şi prin infinitele călătorii peste hotare în grupul de negociatori ai regimului liberalizat de vize (deşi nu vorbeşte nici o limbă străină).

Primul lucru pe care l-a făcut Oleg Efrim după venirea sa în funcţia de ministru, a început să-l imite în toate pe șeful său, de la purtatul ceasului pe mîna dreapta (la rîndul său Filat îl imită pe V. Putin cu acest gest) pînă la detalii de mimica și gesturi.

Știind de slabiciunea lui Filat pentru cei care-i cîntă osanale, Oleg Efrim  a reușit să devină în scurt timp unul dintre cei mai influenți oameni din anturajul lui Filat, depășind influenţa unor asemenea persoane ca Victor Bodiu, Eduard Bănăruc sau Tudor Balițchi.

Mesaj al personalitatilor basarabene către popoarele Europei Unite cu ocazia implinirii a 95 de ani de la Unirea Basarabiei cu Țara

“De mii de ani, poporul român, aşezat cu voia lui Dumnezeu în spaţiul carpato-danubiano-pontic, participă la zidirea unei Europe a naţiunilor paşnice şi prospere, fără ca vreodată, în istoria sa milenară să inițieze sau să dorească teritorii străine aparţinând altor ţări, ci, dimpotrivă, constituind o barieră geografică, fizică şi politică împotriva invaziilor străine, care ameninţau nu numai ţările învecinate apropiate, dar şi drumul care s-ar fi deschis către cele îndepărtate din Apus”, se arată intr-o scrisoare deschisă adresată simbolic, natiunilor europene de către mai multe personalități din Basarabia.

“De la Dacia lui Burebista  până la Unirea Principatelor Române ale Munteniei şi Moldovei din anul 1859, poporul român a fost supus loviturilor unor enorme valuri de invazii distrugătoare, dar a reuşit să reziste pe vatra lui nestrămutat, continuând să ţeasă cu talent şi dăruire pânza unei culturi ancestrale, păstrând valorile tradiţionale specifice şi rezistente în timp, fără de seamăn în lume.

În veacurile din plin Ev Mediu, marii şi vitejii noștri voievozi români, Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, au apărat pământul Daciei strămoşeşti, dar şi pe cel al Europei creştine de imperiile în expansiune ale Orientului Apropiat şi Extremului Orient. În spatele acestui zid, Europa Occidentală a avut parte de epoca de aur a Renaşterii în care  omul european şi-a recăpătat demnitatea şi conştiinţa de sine ca individ, după o lungă perioadă de menţinere în ignoranţă prin anihilarea constrictivă, fizică şi psihologică a personalităţii.

Românii însă, aflaţi la încrucişarea căilor de interese geostrategice şi geopolitice ale imperiilor avide de noi pieţe de desfacere a propriilor mărfuri şi de exploatare a resurselor naturale atât de generoase, oferite mai ales de ţara noastră, au fost răsplătiţi cu amputări de teritorii.

Aşa s-a întâmplat în 1775 cu nordul Principatului Moldovei, numit de ocupanţi Bucovina, anexat de Imperiul Habsburgic, şi cu partea de est a Moldovei, numită de ocupanţi  Basarabia, anexată de Imperiul ţarist Rus în 1812. Pentru românii din aceste teritorii, secolul al XIX-lea a fost o perioadă de împilare naţională, dezrădăcinare, deznaţionalizare, de înlocuire obligatorie a limbii materne, româna, în şcoală, biserică, administraţie, cu limba rusă, de impunere cu forţa a altor culturi şi tradiţii. Ei au fost rupţi de la procesele de formare a conştiinţei naţionale şi de constituire a statului naţional român în 1859 prin unirea Ţării Româneşti şi a Moldovei.