CUGET LIBER-blog public românesc!

15/07/2013

Planul PRO-Vilnius și Transnistria


dan-dungaciu„A trecut întâi o boare pe deasupra viilor…”. Și s-a pornit, mai abitir decât în poezia inegalabilului Topârceanu, agitația la Chișinău. Ideea decuplării, fie și temporară, a R. Moldova de Transnistria a stârnit revolta unei bune părți a comentatorilor (e drept, și adeziunea altora).

S-a vorbit cu indignare despre „precedentul Kosovo”, Dughin, „teritorii contra UE”, Uniunea Eurasiatică, resurecția planului Belkovschi, unirea cu România și alte câte și mai câte. Punctul culminant al disputei a fost – atenție! – acreditarea existenței unui „plan anti-Vilnius”.

Faptul că s-a descoperit existența unui „plan anti-Vilnius”, menit să blocheze apropierea R. Moldova de spațiul european, nu este cel mai rău lucru. Problema este că s-a descoperit nițel cam târziu, căci un asemenea plan durează de mai bine de 20 de ani!

A început odată cu decuplarea de facto a Tiraspolului de Chișinău și războiul din Transnistria, a continuat cu semnarea Acordurilor de la Alma-Ata, cu guvernarea agrariană și resurecția proiectului identitar moldovenist, Memorandumul Primakov și eșecul ADR-ului, puseurile anti-București și, ulterior, anti-UE ale guvernării comuniste, fiind oprit, temporar, doar de ieșirea în stradă a tinerilor de la 7 aprilie 2009.

Temporar, căci cineva ar putea să includă în „planul anti-Vilnius” și destrămarea AIE2 și tot ce a urmat: timpul pierdut al Chișinăului, scăderea drastică de imagine a republicii la Bruxelles și dezamăgirea necamuflată a oficialilor europeni, abandonarea R. Moldova de către unii parteneri de finanțare, jubilația de tip rogozian din centrul Chișinăului.

Dar asta este acum istorie. Astăzi, este clar că  mult mai predictibilul și credibilul Iurie Leancă are o misiune dificilă în a gestiona „planul pro-Vilnius”. Nu e simplu, mai ales că tentația ocultării realităților devine sportul preferat al unora la Chișinău.

Realitatea vorbește însă de la sine: dacă la începutul anului 2013, un înalt oficial al Chișinăului, acum și mai înalt, sugera pentru Vilnius un soi de „Ukraine plus” pentru R. Moldova, astăzi Chișinăul se zbate să ajungă din urmă Kievul și speră (doar) la o parafare a acordurilor economice și politice cu UE (liberalizarea vizelor este alt dosar) alături de… Georgia și Armenia, devenite partenere cu „povestea de succes”, deși nu au frontieră cu UE și au trecut prin războaie după 1989!

Cam aici ne situăm în acest moment, iar timpul nu mai are răbdare. De aceea, dincolo de retorica îngrijorării prost plasate, trebuie să admitem și să comunicăm public un lucru pe care toată lumea îl știe, un fost președinte al R. Moldova l-a afirmat explicit, iar guvernarea îl practică.

Miza fundamentală a planului pro-Vilnius este securizarea frontierei estice a R. Moldova și controlarea, la nivelul cerințelor europene, a fluxurilor migraționale și comerciale dinspre estul republicii. Că se numește „frontieră administrativă” sau altfel, că se declară Transnistria „teritoriu ocupat”, că revine în discuție precedentul Kosovo, că asta presupune o decuplare temporară de regiunea separatistă sau că operațiunea este percepută astfel la Tiraspol, la Moscova, sau de către promotorii planului anti-Vilnius din interiorul republicii – este o altă chestiune.

Chișinăul nu își mai permite să aștepte sau să rateze. „Planul pro-Vilnius” înseamnă, pentru prima dată, poate, un Chișinău capabil să preia inițiativa față de regiunea separatistă. Nu a făcut-o, de fapt, niciodată. Să pună Transnistria să decidă, pentru că R. Moldova a decis deja!

Care vor fi actorii deciziei la Tiraspol – societatea civilă (pe care s-a mizat, fără rezultat), oamenii de afaceri (pe care se mizează acum), populația – contează mai puțin. Dar Chișinăul trebuie să își urmeze calea asumată politic de apropiere de structurile europene, ca singura soluție viabilă pentru viitorul cetățenilor săi.

Aceasta este esența „planului pro-Vilnius”  și asta trebuie comunicat populației. Altfel, precum în versurile Rapsodiei lui Topârceanu, ne va cuprinde pe toți „o tristețe iremediabilă”, când vom vedea cum, la frontiera spațiului euro-atlantic, „o să (ne)-nghețe iarna mizerabilă”.

Autor Dan Dungaciu

sursa :evz.ro

 

04/03/2013

EXCLUSIV! Moldavian Dream: de la şofer până la ministru sau general – doar un pas!


„… Sfârşiţi odată cu trecutul negru,

Sculaţi, popor de osândiţi!

Azi nu sunteţi nimic în lume,

Luptaţi ca totul voi să fiţi!”

„Internaţionala”, text: Eugène Pottier, melodie: Pierre Degeyter

Celebrele „Da, şăfu!”, „Uăi, Colea!”, „Dă-le rasslablenie la băieţi!”, „A să-l trăsnesc cu capul de asfalt!”, „Blochează conturile şi mâine să-mi raportezi!”, „Pune-le o amendă de vreo 20 de mii!” au spulberat şi ultimul dram de credibilitate în societate pentru Guvernul Filat. Nu mai bag mâna-n foc nici măcar pentru Leancă sau Lazăr, care par a fi nişte ciori albe în această gaşcă de interlopi agramaţi.

Pe parcursul ultimelor săptămâni toată lumea se întreabă cum a putut ajunge Colea Vicol şef al uneia din cele mai importante instituţii ale statului, responsabile de un segment de bază al securităţii economice şi bugetare. Bună întrebare. Culmea, cazul lui Vicol nu pare a fi o excepţie. Alţi doi exponenţi ai Guvernului Filat, ministrul Sănătăţii Andrei Usatîi şi directorul general al Vămilor Tudor Baliţchi par să-şi fi „tuningat” CV-urile, pentru a-şi ascunde problemele de imagine şi a-şi justifica cumva aflarea lor pe culoarele guvernamentale.

CV_Usatii

CV-ul ministrului Usatîi

Pe pagina web a Ministerului Sănătăţii am găsit CV-ul ministrului Usatîi (vezi imaginea din dreapta), unele puncte din care mi s-au părut dea dreptul misterioase şi demne de o investigaţie. Mă refer la „cotitura” în cariera actualului ministru din septembrie 2004, de la funcţia de „asistent prin cumul” la Catedra de Sănătate Publică şi Management la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţ(i)anu” (greşeală citată din CV), la cea de „stagiar în Domeniul Sănătăţii Publice” (exotică funcţie!!!) la „Departamentul Sănătate Publică, Nova Scoţia, Canada”. Conform aceluiaşi CV, în ianuarie 2005 ministrul moldovean ar fi promovat la funcţia de „coordonator Parteneriat de Cercetare” (?!) în cadrul „Fundaţiei Nova Scoţia, Nova Scoţia, Canada”, iar în iulie 2006 ar fi fost angajat în calitate de „consilier superior” (!!!) la „Ministerul Sănătăţii al Provinciei Ontario, Canada”.

Interesant, nu?! Aşa, dintr-o dată asistentul prin cumul de la Universitatea de Medicină din Chişinău devine „consilier superior” al cogeamite minister al unei provincii canadiene, fără a avea cel puţin cetăţenie canadiană, exigenţă expresă pentru o asemenea funcţie. Şi mai ales că surse din interiorul Ministerului Sănătăţii îmi confirmă că engleza ministrului nu e nici pe departe de nivelul unui funcţionar într-o administraţie anglofonă. Şi asta încă e o „traducere” soft a calificativele pe care i le dau ministrului colegii săi de la minister.

Ei bine, nu e aşa de mare Moldova şi nici diaspora moldovenească din Canada. Din discuţia cu doi concetăţeni de ai noştri care l-au cunoscut pe actualul ministru pe îndepărtatele meleaguri canadiene am rămas stupefiat să aflu că Usatîi a activat de fapt în perioada în care se afla în Canada… „puţin” în alte domenii. Ministrul cu adevărat ar fi emigrat în 2004 în Canada. Unul din foştii săi colegi de diaspora l-a cunoscut însă pe actualul ministru în perioada în care acesta lucra nu la minister, nici departament sau fundaţie, ci în calitate de curier la o pizzerie. Ulterior „consilierul superior” s-ar fi angajat în calitate de hamal la o fabrică de prelucrare a lemnului, unde i s-ar fi propus un salariu mai mare. Un alt moldovean emigrat în Canada m-a asigurat că l-a cunoscut pe Usatîi după 2006, când acesta se pare că activa în calitate de… şofer de taxi în Toronto!

Nu ştiu ce se mai poate de comentat aici. Pe cât de scandalos, pe atât de… grav! E foarte GRAV că un asemenea „cadru”, cu CV falsificat se ocupă de reformarea sistemului de sănătate publică din ţară! Şi apoi ne mai mirăm că acest ministru gajează spitalele în bănci? Sau că moldovencele tot mai des nasc acasă? Sau că ministrul a „meditat” comasarea spitalelor de boli infecţioase cu Institutul de Neurologie? Putem să ne indignăm, să ne enervăm sau să scuipăm în televizor. Nu avem însă de ce să ne mirăm!
(more…)

14/02/2013

Cand sa-l crezi pe Baconschi: cand isi bate joc si da transmisia TVR lui Plahotniuc sau cand zice ca Vlad Filat alege statul de drept și consecvența pro UE


Baconschi_FilatRepublica Moldova are de ales între statul mafiot și statul de drept. Declarația îi aparține fostului ministru de externe, Teodor Baconschi.Fostul ministru de Externe al României îndeamnă cetățenii Republicii Moldova să susțină inițiativa de reformare a alianței de guvernare, propusă de Vlad Filat, scrie jurnal.md, preluat de Romanian Global News.

„Premierul moldovean Vlad Filat a decis să propună o revizuire a acordului politic de la baza Alianței pentru Integrare Europeană. Ca și alti vecini, Republica Moldova are de ales între statul mafiot si statul de drept. Vlad Filat alege statul de drept și consecvența pro-europeană. Sper ca toți cetățenii lucizi din RM să-l susțină pentru a nu da ceasul istoric înapoi”, afirmă Baconschi.

Este acelasi Baconschi, care ca ministru de externe a avut o contributie fundamentala (si gratie amabasadorului Lazurca) la acordarea dreptului de transmisie a TVR in R. Moldova, “mafiotului” Vlad Plahotniuc. Si acest lucru in pofida avertismentelor date de lideri de opininie de pe ambele maluri ale Prutului si a presei, inclusiv Romanian Global News.
(more…)

12/12/2012

Cum se simt basarabenii cu paşaport românesc?


pasaport-Basarabenii care au dobandit pasaportul romanesc se simt romani/moldoveni «liberi» si «impliniti in drepturi», arata studiul privind implicatiile identitare ale pasaportului romanesc, realizat de Ludmila Bulgar, Institutul European pentru Moldova, scrie Ziarul de Garda, preluat de Romanian Global News.

Cei 7% din populatia Moldovei cu acte romanesti, sau peste 300 de mii de noi cetateni romani, s-au emancipat, gratie pasaportului romanesc, din conditia lor de «cetateni ai unei tari sarace», «tari-enclave, la marginea Europei», «stat comunist fragil» si uitat de lume. Componenta emancipatoare a identitatii acestora este si mai izbitoare in raport cu ceilalti 93% din basarabeni care nu detin inca pasaportul romanesc.

Invinuiti de presa rusa si europeana de pragmatism si de instrumentalizare a pasaportului romanesc, 57% din basarabenii sondati afirma «Dorim sa traim intr-o democratie [ca Europa]» si 34% «Ne simtim romani [pentru ca Romania este tara noastra]“.

Ca si tendinta generala, studiul arata ca, in esenta, dobandirea cetateniei romane «a schimbat viata» celor implicati, prin drepturile pe care le-au obtinut: dreptul de a calatori fara vize, protectie din partea statului roman, apropierea de Romania/Europa, lipsa de discriminare la adresa lor ca si cetateni romani in comparatie cu statutul de cetatean moldovean, etc. Astfel, acestia pot da curs oricarui proiect de viata, cel de a ramane in RM, de a pleca in Romania sau in Europa, la munca sau la studii. Libertatea de a calatori pare a fi principala componenta a identitatii noilor cetateni romani din Basarabia si cheia spre prosperitatea acestora. In plus, pretiosul document romanesc ii scuteste pe basarabeni de discriminare cand trec controlul actelor in aeropoartele europene sau cand se prezinta in fata autoritatilor europene (administratii si scoli). (more…)

05/09/2012

Iata ce a declarat Presedintele Romaniei si cu mici comentarii rautacioase ale redactiei Romanian Global News :)


Preşedintele României Traian Băsescu, a participat marți, 4 septembrie a.c., la Palatul Cotroceni, la Reuniunea Anuală a Diplomației Române, prilej cu care a susținut un discurs in care a facut referiri si la felul in care percepe domnia sa implicarea Romaniei in sustinerea celui de-al doilea stat romanesc, transmite Romanian Global News.

Iata ce a declarat Presedintele Romaniei si cu mici comentarii rautacioase ale redactiei Romanian Global News:

“În ceea ce priveşte politica de vecinătate, Republica Moldova rămâne o prioritate pentru noi în susţinerea pe care i-o acordăm în mod tradiţional pentru a intra într-un proces de integrare în UE. Vă pot spune că pentru UE Republica Moldova este povestea de succes a Parteneriatului Estic. Este cea mai reuşită cooperare între UE şi o ţară a Parteneriatului Estic, ceea ce ne încurajează în menţinerea poziţiei noastre legată de susţinerea fără rezerve a avansului către integrare în UE a Republicii Moldova.”
(Ups! Presedintele a uitat de introducerea R. Moldova in grupul Balcanilor de Vest! n.r)

“Am văzut unele declaraţii care vizau Republica Moldova în NATO. Aş avea rugămintea, chiar dacă vin de la înalţi demnitari ai statului român, să nu mergeţi pe această direcţie, pentru că Republica Moldova şi-a declarat neutralitatea prin propria ei Constituţie. Şi statul român are obligaţia să respecte Constituţia Republicii Moldova, chiar dacă, sigur, avem şi elemente care nu ne convin, aflând din această Constituţiei că limba oficială este limba moldovenească. Sperăm ca lucrurile să se schimbe. Dar, din punct de vedere al abordărilor strategice, România se limitează la a susţine integrarea Republicii Moldova în UE. Când la Chişinău se va lua altă decizie, legată şi de NATO, vom susţine şi acest proces. Dar deocamdată procesul pe care noi îl susţinem este cel pe care Chişinăul îl doreşte: integrarea în UE.”

(Dar de ce diplomatii romani nu ar incuraja apartenenta celui de-al doilea stat romanesc la NATO? Doar incuraja nu impune! Ciudat noi ceilalti nepriceputi in ale politicii externe ne gandeam ca cele 3 milioane de romani de dincolo de Prut au nevoie inainte de orice, de o protectie care sa faca fata unei eventuale amenintari ruse! n.r.)

“În ceea ce priveşte problema transnistreană, rămânem consecvenţi poziţiei noastre şi nu dăm noi Chişinăului soluţii şi nici formatului 5+2 de negociere a problemei transnistrene. Misiunea noastră, pe care ne-o asumăm fără rezerve, este aceea de a susţine poziţia Chişinăului. Sigur că putem avea foarte multă fantezie legat de cum să fie rezolvată problema transnistreană. Putem avea şi fantezie, putem avea şi soluţii, dar nu suntem parte a procesului de negociere. Ceea ce noi putem face eficient este să punem la dispoziţia UE expertiza noastră cu privire la soluţionarea corectă a problemei transnistrene, pentru că UE ne reprezintă şi pe noi în negocierile legate de problema transnistreană.”

(Pai ori nu suntem parte a procesului de negociere ori UE ne reprezintă şi pe noi în negocierile legate de problema transnistreana, adica suntem parte a procesului de negocieri!. Dar Germania o fi parte a procesului de negocieri?! Probabil ca da pentru ca cei 3 milioane de romani de dincolo de Prut…vorbesc germana! Sau avem ceva obligatii fata de Berlin care ne fac sa nu ne bagam? De cand oare? n.r.)

“De asemenea, aliaţilor noştri americani le-am pus şi le vom pune în continuare la dispoziţie expertiza noastră, dar ne abţinem de la a da Chişinăului soluţiile noastre.”
(Probabil din acest motiv se plang americanii prieteneste ca au un aliat cam “cacacios”, adica fricos la frontiera de est a NATO, care nu este in stare sa-si realizeze interesele si sa stabilizeze frontiera n.r.)

“Ceea ce avem de făcut în mod onest este să susţinem poziţia Chişinăului în aceste negocieri, în organismele din care noi facem parte, iar Republica Moldova nu face parte.”

 

sursa: RGN

16/05/2012

Raptul Basarabiei, o pagină neagră a istoriei celor două maluri ale Prutului


Pacea de la București: comemorare la borna de 200

„Basarabia în 1812 făcea parte integrantă din Moldova, de care fusese alipită în curs de mai bine de patru sute de ani. Ea a urmat până în 1812, soarta acestui principat căruia ia constituit aproape jumătate“. Așa își începea Mihai Eminescu articolul din „Timpul“ în 19 februarie 1878. Acum Basarabia se numește Republica Moldova și șchiopătă înspre marea familie europeană de care aparține după două secole de schilodire psihică, tratament de care a „beneficiat“ pe rând din partea Imperiului Țarist, Uniunii Sovietice și Federației Ruse. Chiar și astăzi, Rusia continuă să se comporte vizavi de Republica Moldova precum s-ar ocupa de o gubernie a sa. Basarabia constituie de 200 de ani un laborator experimental pentru mașina de propagandă și sovietizarea treptată a populației locale. Uciderea și deportarea elitelor, precum și introducerea brutală și sistematică în școală și administrație a limbii ruse constituie doar câteva elemente din tabloul de dincolo de Prut.
Un proces barbar care chinuie mintea românilor de peste Prut și creează disfuncționalități identitare în rândul populației care nici nu mai știe care îi sunt rădăcinile și unde să privească: înspre Vest sau înspre Est. Dezvoltarea artificială a unor noi identități proprii precum cea a „moldovenismului“, promovată în special de către fostul președinte Vladimir Voronin și Partidul Comunist, este doar prelungire a fenomenului de mancurtizare din epoca sovietică.

Contextul geopolitic

Raptul Basarabiei s-a realizat în contextul războiului ruso-turc (1806-1812). Cu o dorință imensă de a avansa înspre zona Balcanilor la gurile Dunării și pentru a pune stăpânire peste strâmtorile Mării Negre, Imperiul Rus a reușit în consecință să anexeze o parte a Principatului Moldovei, cea dintre râurile Prut și Nistru. Negocierile ruso-turce au început încă din 1811, atunci când propunerile rușilor se formulau ca „principatele Moldova, Valahia Mare și Mică și Basarabia“ să se alipească „pe veci la Imperiul Rus, cu orașele, cetățile și satele, cu locuitorii acestora de ambele sexe și cu averea lor“, specificându-se că „fluviul Dunărea va fi de acum înainte granița dintre cele două Imperii“. Aceste pretenții teritoriale (more…)

13/03/2012

Dan Dungaciu: Putin după Putin


Problema „omului fără chip” este, în acest moment, că are prea multe. Cu care dintre ele va conduce Kremlinul în următorii şase ani?

Putin a câştigat cu un scor menit să fie mesaj de forţă pentru cei care urmăreau alegerile: strada (singurul candidat împotriva căruia a concurat, în realitate, Putin), capitalele occidentale şi cercurile de putere de la Kremlin. Semnalul a fost dat: „cetăţenii furioşi” (Vladislav Surkov) s-au resemnat pe moment, Occidentul aşteaptă, iar Kremlinul a înţeles cine e şeful haitei.

Dar ce urmează? Care chip, dintre cele disponibile, va prevala? Precum în clasicul western al lui Sergio Leone – „Cel bun, cel rău şi cel urât” –, doar unul dintre ele va rămâne în picioare. Toate sunt, deocamdată, plauzibile, dar scena finală încă nu s-a jucat. Care va fi, aşadar, chipul „omului fără chip”?

The Good
În această variantă, Putin înţelege şi îşi asumă reformele pe care le-a promis fostul preşedinte – „medvediasmul” care sugerează modernizare şi liberalizare – şi de aceea îl aduce lângă el în calitate de premier. Este acel Putin din articolele preelectorale care scria: „Rusia este o parte inalienabilă şi organică a Marii Europe şi a civilizaţiei europene. Cetăţenii noştri se identifică drept europeni… Vă propun din nou să creăm o comunitate armonioasă de la Lisabona la Vladivostok, care în viitor va evolua într-o zonă de liber schimb şi chiar în forme mai avansate de cooperare economică”.

Este acel Putin care acceptă revizuirea, fie şi de faţadă, a probelor în dosarul Hodorkovschi, hârtia de turnesol esenţială pentru orientarea prooccidentală a Kremlinului. În acest scenariu, Putin va merge cu siguranţă la Summitul NATO de la Chicago, va dialoga cu Opoziţia din stradă, îi va propune lui Mihail Prohorov un post în guvern (chit că acesta va refuza), va întări legislaţia democratică demarată deja, iar în proiectul „Eurasia” accentul va cădea pe „Europa”. America va fi un actor nedorit şi, pe cât posibil, marginalizat în numele „Marii Europe” de tip gaulle-ist.

Poziţia României din acest punct de vedere nu se va individualiza excesiv. Va fi unul dintre statele europene la care se va raporta Rusia, dar relaţia bilaterală va fi în continuare grevată de parteneriatul strategic cu SUA, prezenţa scutului sau percepţii extrem de personalizate şi care se vor constitui în pretexte de blocaj sau revendicări inacceptabile. În acest scenariu, presiunile europene pentru reconciliere între România şi Rusia vor spori.

the Bad

Este acel Putin care acuza Vestul de conspiraţii antiruseşti, iar strada, de revoluţii colorate: „Aceşti oameni sunt capabili de orice. Şi nu exagerez”, avertiza el în campanie. Este Putin care ignoră sistematic cuvântul „resetare” – care nu a mai apărut niciodată în discursul său -, vorbeşte scrâşnit despre înarmare, reforme în armată şi bugete militare fabuloase: „Noi vedem zone de instabilitate şi de haos controlat… Există şi încercări evidente de a provoca conflicte chiar în imediata proximitate a Rusiei şi la graniţa aliaţilor acesteia”. Şi continuă în articolul „Rusia şi lumea în schimbare” cu o listă enormă de cheltuieli militare: 400 de rachete intercontinentale, 20 de submarine, 50 de nave de război de suprafaţă, 600 de avioane moderne de luptă de ultimă generaţie, 1.000 de elicoptere, 28 de sisteme de apărare S-400, 2.300 de tancuri, baterii de rachete Iskander, 17.000 de vehicule militare etc. etc. (Să mai spunem, în treacăt, că şi China – prima ţară care l-a felicitat pe Putin! – începe o cursă a înarmărilor fără precedent. Bugetul este estimat undeva între 106 şi 160 de miliarde USD, mai mult decât tot bugetul statelor asiatice pe un an, care oricum cheltuiesc mai mult pe înarmare decât europenii!)
Cine se pregăteşte să atace Rusia sau pe cine se pregăteşte să atace Rusia? Asta e întrebarea. Nu comentăm aici dacă Moscova chiar poate susţine un asemenea efort de înarmare – a mai încercat o dată în filmul care l-a avut în rolul principal pe Ronald Reagan. Cert este însă că un asemenea chip al lui Putin va bloca din start orice tentativă de reforme politice profunde. În acest caz, Medvedev este adus ca premier – dacă va fi adus – doar pentru a bloca posibilitatea ca un pol de putere să se constituie în jurul său în afara controlului Kremlinului. Direcţia în acest caz este Estul, iar proiectul „Eurasia” va pune accentul pe Asia, mai ales cu China, cu care va încerca să contracareze SUA. Putin nu va merge la Summitul de la Chicago, condiţiile pentru cooperare cu europenii vor fi dure, iar politica în „vecinătatea apropiată”, fără mănuşi. (more…)

11/02/2012

ANALIZA STRATFOR: Interesele Rusiei in Republica Moldova sunt mai mari decat capacitatea Romaniei de a le contracara


Un nou studiu al agentiei americane private de informatii Stratfor se axeaza pe “Renasterea Rusiei” – a Rusiei sovieto-imperiale. Prezentam mai jos analiza care priveste Basarabia, in traducerea Agentiei Karadeniz Press cat si versiunea in original de la Stratfor.com. De remarcat ca studiul specialistilor americani in geopolitica da peste cap toate sondajele mincinoase din gama Fundatiei Soros, aparute pana acum, privind procentajele rusilor si a nativilor limbii ruse, demonstrand fara tagada ca romanii sunt majoritari atat in Basarabia centrala (Republica Moldova) cat si in Transnistria. “Paralizia Moldovei – politic, teritorial si geopolitic – va dura pâna când o putere externa va putea rivaliza cu Rusia in regiune, ceea ce este improbabil pe termen scurt si mediu”, este concluzia dura a Agentiei Stratfor.

Interesele Rusiei in Republica Moldova sunt mai mari decat capacitatea Romaniei de a le contracara

de Razvan Iorga

Agentia americana de analiza Stratfor opineaza ca desi interesele Bucurestilor sunt mari in privinta Republicii Moldova, Romania nu este suficient de puternica pentru a tine piept Rusiei, stat care este interesat de mentinerea haosului politic de la Chisinau. Fostele state sovietice din Europa de Est ca Ucraina, Belarus sau R. Moldova sunt importante pentru Rusia din diverse motive, inclusiv pentru localizarea geografica sau relatiile economice. In general, toate aceste state coopereaza cu Moscova, dar in grade diferite. R. Moldova este o tara divizata intre puterile occidentale si Moscova si cel mai probabil va ramâne paralizata din punct de vedere politic pe termen scurt sau chiar mediu, sustine agentia americana. Localizarea geografica a R. Moldova o face importanta pentru Rusia, fiind o ruta traditionala de invazie dinspre sud-vest si statele balcanice. Aceasta este situata in apropiere de portul strategic Odessa si Peninsula Crimeea, unde Rusia isi stationeaza flota la Marea Neagra, si face parte din reteaua de tranzit de energie care leaga Rusia de Europa si Turcia. Din punct de vedere politic, pârghia Moscovei o reprezinta fostul presedinte moldovean Vladimir Voronin si Partidul Comunistilor din R. Moldova (PCRM). Rusia are relatii strânse si cu liderii Aliantei pentru Integrare Europeana, inclusiv cu premierul Vlad Filat si cu presedintele interimar Marian Lupu. Cel mai important insa este faptul ca Moscova subventioneaza conducerea regiunii separatiste Transnistria. In R. Moldova, 6 la suta din populatie este de etnie rusa si circa 11 la suta din populatie vorbeste rusa ca limba nativa. In Transnistria procentul rusilor este de 30 la suta (alti 30 la suta sunt ucraineni, ceea ce ridica procentul romanilor la 40 la suta).  In plus, Moscova are aproximativ 1.100 de militari in Transnistria, iar R.Moldova depinde in proportie de 100 la suta de Rusia in privinta gazelor, in timp ce 20 la suta din exporturile sale merg pe piata rusa. Dependenta economica a Transnistriei fata de Rusia este si mai mare, aceasta beneficiind, in plus fata de R.Moldova, de asistenta financiara si subventii rusesti.

Moscova actioneaza si prin Partidul comunistilor si prin Alianta “occidentalistilor”

Scopurile Rusiei pentru 2012 sunt sa isi imbunatateasca pozitia in R. Moldova prin consolidarea PCRM si dezvoltarea unei relatii independente cu liderii si membrii AIE. Daca Rusia nu poate ajuta comunistii sa recapete puterea, ea poate cel putin sa se asigure ca R.Moldova ramâne divizata si ca AIE ramâne incapabila sa aleaga un presedinte cu orientare prooccidentala. Moscova isi poate atinge aceste obiective prin complicarea procesului politic si impiedicarea negocierilor dintre Chisinau si Tiraspol, sustine STRATFOR. Rusia vrea, de asemenea, sa isi mentina prezenta militara si influenta politica in Transnistria si a inceput sa puna bazele unei posibile includeri a R.Moldova in Uniunea Eurasiatica. Ca si Ucraina, R. Moldova este slaba si divizata dar, spre deosebire de aceasta, ea nu are legaturi traditionale sau etnice cu Rusia, ci mai degraba cu România. Acest lucru, alaturi de dimensiunile reduse si pozitia sa strategica, reprezinta un factor principal al slabiciunii statului si al abilitatii sale de a balansa intre puterile externe. R. Moldova este divizata atât din punct de vedere teritorial, cât si politic. Guvernul moldovean nu are suveranitate teritoriala asupra Transnistriei, iar din punct de vedere politic, tara este divizata intre doua mari grupuri si anume comunistii orientati catre Rusia si AIE.

Aderarea Moldovei la Uniunea Europeana este improbabila in viitorul apropiatiar SUA si UE nu pot concura Rusia

La rândul ei, alianta este divizata intre elemente care sustin legaturi mai strânse cu România si NATO si altele mai flexibile in privinta loialitatii. In general insa, toate partidele din cadrul AIE sustin integrarea R. Moldova in Uniunea Europeana. In plus, din 2009, nicio formatiune politica nu a reusit sa obtina suficiente voturi pentru alegerea sefului statului, asa ca tara este paralizata si incapabila sa formuleze o politica externa de aproape trei ani. Aceste diviziuni inseamna ca viziunea si strategia R. Moldova nu sunt unitare. Orice lider al tarii trebuie sa depaseasca aceste diviziuni pentru a consolida tara. Si alte puteri externe in afara de Rusia au interese in R. Moldova, iar printre acestea se numara in principal România. Bucurestiul nu este insa suficient de puternic pentru a provoca Rusia din punct de vedere militar, iar faptul ca R. Moldova este cea mai saraca tara din Europa si este limitata substantial de prezenta si influenta Rusiei, aderarea la UE in viitorul apropiat este improbabila.

Paralizia Moldovei din punct de vedere politic, teritorial si geopolitic va dura pâna când o putere externa va putea rivaliza cu Rusia in regiune, ceea ce este improbabil pe termen scurt si mediu. (more…)

07/12/2011

Cazul „Odă lui William Brînză”, sau cum va arăta România fără presa de investigaţii

Filed under: indignare,mass-media,Opinii,Scandalos — Alex @ 14:13
Tags: , , ,

William Brînză

Cum ajunge un profesor universitar de Litere, care mai ocupă şi o funcţie importantă în Ministerul Educaţiei, să-i facă statuie unui politician controversat precum William Brînză, în faţa unei ţări întregi? Cum ripostăm manipulării?

Discursul de prezentare al şefului PDL Diapora, ţinut de profesorul universitar Magdalena Jianu cu ocazia Galei Premiilor TVR Internaţional, ar fi fost poate amuzant, dacă nu ar fi fost difuzat în direct, în toată ţara, prin intermediul televiziunii publice. Telespectatorii care s-au uitat sâmbătă seara la TVR au aflat cu această ocazie că în Parlamentul României există un deputat pe nume William Brînză şi care, în scurt timp, a ajuns „liantul şi motorul românilor din străinătate, intervenind în toate momentele de criză ale specificităţii lor, restabilindu-le onoarea, ştergându-le lacrima, aducându-le aproape umărul personal, iniţiative legislative şi zeci de mii de cărţi”.
Când se gândeşte la William Brînză, Magdalena Jianu „are sentimentul unei plinătăţi şi combustii interioare a devenirii”.
Ce ar fi putut înţelege oamenii de bună credinţă din această ţară când au văzut acest discurs?
Poate unii, spre norocul lor, s-au oprit în bariera ridicată de limbajul lemnos ( şi pe alocuri fără sens) folosit de profesoară şi nu au încercat să înţeleagă ce anume vrea să spună aceasta. Poate alţii, tot spre norocul lor, au simţi nevoia să bea un pahar cu suc de lămâie şi au mers la bucătărie imediat după ce doamna Jianu şi-a început şirul de laude. Cu siguranţă însă, au fost mulţi telespectatori care, spre ghinionul lor, au înţeles din discurs că William Brînză, prin calitatea sa de reprezentant în Parlament al românilor din Diasporă, a făcut câteva lucuri remarcabile, dacă nu măreţe, pentru românii din străinătate.

Care ar fi acestea?

Activitatea publică a lui William Brânză poate fi verificată în primul rând pe site-ul Camerei Deputaţilor. Aici, deputatul PDL se laudă că, în ultimul mandat, s-ar număra printre iniţiatorii a 24 de propuneri legislative. Acelaşi site ne spune însă că aproape jumătate dintre iniţiative au fost respinse definitiv, altele sunt în discuţii în comisiile de specialitate sau au ajuns la Senat. Un alt detaliu important: din toată activitatea parlamentară a lui Brânză din ultimii trei ani, doar patru iniţiative au legătură directă cu românii din străinătate, dintre care trei au fost respinse definitiv de colegii acestuia, iar una este încă în dezbatere la comisii. (Proiectul de lege privind introducerea votului prin corespondenţă pentru cetăţenii români din străinătate, elaborat împreună cu Teodor Baconschi). Deci trăgând linie, până în acest moment, s-ar putea spune că activitatea legislativă care „le-ar fi şters lacrimile de pe obraz românilor din străinătate”, a avut zero rezultate. (more…)

21/08/2011

Dan Dungaciu – Rusia: manual de întrebuinţare


Dan Dungaciu

„Ieri-noapte am băut cu ruşii… Era să mor.  Azi dimineaţă m-am trezit…  Mai bine muream ieri!“   (din memoriile nepublicate  ale unui diplomat occidental)
Există despre Rusia o vorbă celebră rostită de un personaj faimos: „Rusia este o ghicitoare, înfăşurată într-un mister, în interiorul unei enigme“. Chiar aşa că fie? Chiar atît de absconsă şi incomprehensibilă să fie această Rusie precum credea Winston Churchill? Ne îndoim că, cel puţin în ceea ce Donald Rumsfeld numea „Noua Europă“, atunci cînd cineva este întrebat despre Rusia, va cădea năucit în dubitaţii încercînd să înţeleagă ce vrei să spui sau cum să se dumirească în faţa acestei abisale întrebări…

Departe de noi gîndul de a nega complexitatea unui fenomen precum cel numit „Rusia“, dar de aici pînă a o declara ininteligibilă e un pas excesiv. În prestaţia ei (geo)politică, Rusia nu e atît de surprinzătoare şi de inedită pe cît ne place, deseori, să credem. Din păcate.

Ce se întîmplă acolo? Astăzi, politica internă a Federaţiei Ruse a intrat în acceleraţie. S-a petrecut recent – vă amintiţi? – „misterul“ candidaturilor. Hamlet s-a mutat pe Volga şi toată lumea se întreba, shakespearian, cînd despre Putin, cînd despre Medvedev: „Va candida sau nu va candida?“. Evident, chestiunea a fost tranşată urgent: vor candida ambii! Unii se grăbesc să acrediteze ideea că această bătălie la vîrf va fi începutul democratizării veritabile a Rusiei – aşa cum se discuta atunci cînd generalul de armată Lebed se pregătea să candideze la preşedinţie şi se spunea că democraţia va începe în Rusia doar atunci cînd servicile secrete militare vor începe războiul cu KGB-ul. Din păcate, Lebed a suferit un accident de elicopter şi democraţia veritabilă din Rusia s-a mai amînat un pic.

Ce se întîmplă acum? De unde atîta agitaţie şi suspans pe scena politică? Sondajele de opinie indică cifre care ridică probleme tehnologilor de la Kremlin. Ratingul celor de la putere coboară, chiar dacă, în comparaţie cu cel al liderilor europeni, este consistent (Putin are încă cca 60%, însă pe tendinţă descrescătoare). Întrebarea e aceasta: Cum să faci să recîştigi adeziunea publicului – una dintre dimensiunile importante ale „putinismului“? Cum să îl reconectezi la spaţiul politic? Cum să îl faci să te (mai) creadă?

Soluţii pentru (ne)liniştea noastră

Prima idee care vine în minte este un conflict militar consistent, un război chiar. „Coada dă din cîine“ şi la Moscova, chiar dacă ruşii nu fac filme pe tema asta. Dacă Putin a devenit cu adevărat Putin în urma confruntărilor sîngeroase din Cecenia, de ce nu ar mai funcţiona o dată? Nimeni, fireşte, nu are certitudinea că ea a fost eliminată complet, dar trebuie să ţinem seama că soluţia rămîne extremă, fie şi în cazul Rusiei.  Teoretic, o altă soluţie ar fi aducerea pe scenă a unor lideri tineri, de altă formulă. Soluţia nu e fezabilă. În primul rînd, pentru că timpul e scurt; în al doilea rînd, pentru că o creştere spectaculoasă şi rapidă a unui tînăr politician nu s-ar putea orchestra, nici măcar de către tehnologii de la Kremlin, decît pe seama scăderii sau minimalizării lui Putin. Şi asta, cel puţin deocamdată, nu se poate.
În aceste condiţii, o soluţie realistă pentru reconectarea populaţiei la politică – în special populaţia urbană, educată şi prosperă – poate fi găsită prin intermediul unei bătălii interne. Este nevoie de un nou tip de mobilizare, în ciuda faptului că nu se mai pot aduce actori noi pe scenă. Urmează, deci, filmul anului: confruntarea Putin-Medvedev! Va trebui să ne aşteptăm la o dispută relativ dură între cei doi, dar care niciodată nu va depăşi punctul de fierbere sau criza care riscă să fisureze iremediabil sistemul. În urma acestei confruntări, victorios va fi Putin. (more…)

29/07/2011

„Dacă ceva nu se schimbă, venirea PCRM la putere – inevitabilă”


Interviu cu prof. univ. dr. Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române

„În R. Moldova, tensiunea EST-VEST nu e doar externă, ci şi internă”

–      Stimate dle profesor, după evenimentele din aprilie 2009, în Republica Moldova s-a declanşat un război ideologic, Cum apreciaţi această situaţie, ar însemna cumva că Republica Moldova a devenit un obiectiv disputat mai intens între Est şi Vest?

Nu e chiar aşa… Toate statele din Est ocupate de URSS şi forţate să intre în „lagărul comunist” după cel de-al Doilea Război Mondial au devenit după căderea cortinei de fier, cum spuneţi dumneavoastră, „obiective disputate între Est şi Vest”. RM nu este o excepţie şi ar fi o eroare ca aici, în R. Moldova, să ne credem o excepţie. Diferenţa e că, după 1989, restul statelor răsăritene, inclusiv cele baltice, au ştiut foarte bine şi de la început cine sunt şi cărui spaţiu aparţin… Şi-au asumat Vestul, au transmis semnalele corecte şi au reuşit să se integreze în spaţiul euroatlantic.

În RM, lucrurile se schimbă: tensiunea EST-VEST nu este doar externă, ci şi internă. În R. Moldova există o parte a populaţiei care vrea cu Estul, altă parte care vrea cu Vestul. La fel e şi în Ucraina. În literatura de specialitate, aceste state se numesc „state sfâşiate”. Aşa că nu disputa externă este marea problemă, cât cea internă… Cât timp cetăţenii nu se decid, este ridicol să tot dăm vina pe factorii externi. Ei au existat întotdeauna şi Estul a încercat permanent să blocheze înaintarea frontierei euro-atlantice. Nu a avut mare succes. Dar cum au ajuns la Prut, occidentalii au înţeles că aici e altceva, că R. Moldova nu a fost – chipurile! – ocupată după război, ci eliberată, deci face parte din altă realitate decât cea cu care se obişnuise Vestul până la Prut… Paradoxul RM este că, atunci când se declară „eliberată” de sovietici, nu cere nici măcar compensaţii morale Vestului! Dacă a fost eliberată, să stea aşa, liberă, de la Prut încolo începe „tărâmul libertăţii” neîntrerupte din 1940 încoace! Păi dacă vrei să trasmiţi asemenea mesaje, să nu te miri că Vestul se uită un pic ciudat la tine…

–      Dar majoritatea populaţiei spune că vrea în UE?

…A spus şi că votează cu partidele Alianţei în exit-poll-ul de la parlamentare, din noiembrie 2010, nu a recunoscut nici că votează cu Dodon în exit-poll-ul de la localele din Chişinău… Aşa că e din ce în ce mai greu să ştii ce crede populaţia cu adevărat. Mă tem că răspunsul la întrebarea despre integrarea europeană a devenit mai degrabă ritualic… Spunem că vrem în Europa pentru că „aşa se cuvine”, „aşa e frumos”, „aşa se face”… Dar ce o fi în mintea noastră, numai noi ştim! Aşa se explică şi faptul că populaţia spune că vrea în UE, dar vrea şi parteneriat strategic cu Rusia. (more…)

28/07/2011

Va sprijini Guvernul Romaniei prezentarea “moldovenista” a Domnitorului roman Stefan cel Mare si Sfant la Chisinau?


Steagul domnitorului roman Ştefan cel Mare si Sfant, cerut temporar de premierul Vlad Filat de la omologul său de la Bucuresti, Emil Boc, va fi expus la Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie din Chisinau, în perioada 24 august – 12 septembrie 2011. Chestiunea care ramane neclara este legata de cum va fi prezentat marele domnitor: ca roman sau ca moldovean, transmite Romanian Global News.

Deja editorialisti de la Chisinau au atras atentia ca prezentarea domnitorului roman, ca „moldovean”, nu va face decat sa sprijine curentul moldovenist spre care se indreapta unii „pragmatici ” de la Chisinau, Vlad Filat fiind suspectat ca ar fi unul dintre ei.

Evident Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu”, care se pare ca va gestiona sederea steagului la Chisinau, daca tine cu adevarat la simbolistica romaneasca a steagului, va trebui sa puna o explicatie langa steag care sa contina si sintagma „….Domnitorului roman Stefan cel Mare si Sfant”. Lipsa unei asemenea precizari ar face doar jocul celor care impinsi de Moscova de la spate, il prezinta pe marele domnitor ca simbol al „poporului moldovenesc”.

Iar in acest caz deplasarea steagului la Chisinau face mai mult rau decat bine.

sursa:RGN

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.