CUGET LIBER-blog public românesc!

11/02/2013

Teofil Bauer, amabasadorul Ucrainei, minte la Bucuresti asa cum mintea si la Cernauti


Teofil Baer in momentul acreditarii

Teofil Baer in momentul acreditarii

Intr-o conferinta de presa tinuta pe 9 februarie la Bucuresti, actualul ambasador al Ucrainei la Bucuresti, Teofil Bauer, fost guvernator al Regiunii Cernauti si unul din vectorii principali de asimilare pe care statul ucrainian ii folosea impotriva comunitatii romanesti din zona, a facut cateva referiri la apelurile repetate ale Bucureştiului cu privire la respectarea drepturilor românilor din Ucraina,

Legat de acest subiect ambasadorul Teofil Bauer a declarat preluat de www.ziuaveche.ro :
Îmi este foarte uşor să vorbesc pe această, deoarece sunt originar din Bucovina şi cunosc condiţiile reale de convieţuire a minorităţilor şi majorităţii din Bucovina. Pot să vă spun căUcraina şi-a îndeplinit toate obligaţiile în ceea ce priveşte respectarea drepturilor minorităţilor naţionale. Ceea ce face Ucraina în acest domeniu răspunde în totalitate cerinţelor europene şi internaţionale. 
De exemplu, conform recensământului din 2001, în Ucraina trăiesc aproximativ 150.000 de persoane care se declară etnici români. Aceştia locuiesc, în principal, în regiunile Cernăuţi, Transcarpatia şi Odesa. În regiunea Cernăuţi, de exemplu, etnicii români constituie 12,5% din populaţie, în Transcarpatia sunt 3,7%, iar în Odesa sunt cei mai puţini. Un alt exemplu – în România sunt circa 55.000 de etnici ucraineni. În aceste condiţii, la 150.000 de români care trăiesc în Ucraina, există aproximativ 90 de unităţi şcolare, unde toate materiile sunt predate înlimba română. În acelaşi timp, în România, pentru cei 55.000 de ucraineni au un singur liceu cu predare în limba ucraineană”.
Diplomatul a menţionat că a vizitat recent Liceul ucrainean “Taras Sevcenko” de la Sighetu Marmaţiei şi a fost surprins în mod neplăcut de faptul că instituţia de învăţământ nu beneficiază de dotările necesare.
Săptămâna viitoare, urmează să mă întâlnesc cu ministrul român al învăţământului şi una dintre problemele pe care le voi ridica va referi la necesitatea susţinerii de către statul român a acestui liceu ucrainean” – a adăugat ambasadorul, subliniind că problema minorităţilor naţionale nu este o problemă în relaţiile dintre România şi Ucraina şi că aceasta nu trebuie să se regăsească în relaţiile bilaterale ca o chestiune nerezolvată.

Evident din declaratiile sale, mesajul ambasadorului ucrainian este acelasi ca cel al fostului guvernator al Regiunii Cernauti, atunci cand individul facea presiuni inimaginabile pentru inchiderea scolilor romanesti sau a claselor de limba romana.

Mana in mana cu securitatea ucrainiana individul ajuns ambasador in Romania, facea dosare si incerca mai apoi sa santajeze pe liderii romani din zona care actionau pentru apararea identitatii romanesti a romanilor din zona.

Teofil Bauer in Bucovina de Nord si Anatol Fetescu in Sudul Basarabiei, se stia ca sunt oamenii securitatii ucrainiene care lucra prin ei impotriva comunitatii romanesti si pentru divizarea acesteia in romani si moldoveni.

Pentru a limpezi lucrurile si a demonstra minciunile ambasadorului ucrainian Romanian Global News reaminteste pe scurt situatia romanilor din Ucraina:

După semnarea şi ratificarea Tratatului bilateral româno-ucrainean, la nivel local nu au fost materializate măsuri şi acţiuni concrete care să aducă la îndeplinire prevederile acestuia referitoare la comunităţile româneşti din Ucraina. Prevalându-se de situaţia economică dificilă, conducerea de la Kiev şi autorităţile regionale aduc în prim-planul atenţiei populaţiei românești insuficienţa resurselor financiare, prin care motivează inoportunitatea angajării unor cheltuieli necesare susţinerii materiale a iniţiativelor de revitalizare culturală, educaţională şi religioasă, cu specific românesc, în localităţile cu pondere majoritară a etnicilor români.
Prin intermediul mass-media şi în contactele directe la diverse întruniri cu reprezentanţii localităţilor cu pondere românească, autorităţile ucrainene acreditează ideea că, în virtuteaConstituţiei Ucrainei, statul a acordat în permanenţă o atenţie deosebită respectării tuturor drepturilor comunităţilor româneşti, tratament care nu se aplică etnicilor ucraineni din România, acuzând deschis statul român de neadaptare la concepţiile moderne ale practicii politice faţă de minorităţi.

În mod cert, în Ucraina există şi se manifestă activ cercuri antiromâneşti care, încurajate sau sprijinite de autorităţi, pun în practică politica de revigorare a sentimentului naţionalist-extremist ucrainean, caracterizat prin intoleranţă etnică şi anihilare a conştiinţei naţionale a celorlalte comunităţi in speță a comunității românești.
În ansamblul ei, dar mai ales în mediul rural, comunitatea românească se confruntă cu o criză economico-financiară de amploare, cu repercusiuni majore în plan social, spiritual şi cultural. Pe fondul general al recesiunii economice, comunităţile româneşti din Ucraina nu  beneficiază de sprijin pentru editarea de manuale şi literatură în limba română, protecţia şi întreţinerea monumentelor istorice şi culturale, pregătirea de cadre, conservarea, afirmarea şi dezvoltarea culturii proprii, retrocedarea instituţiilor şi clădirilor care au aparţinut românilor etc.
În acest context social-economic, dar și urmare a presiunilor repetate, s-a estompat interesul majorităţii etnicilor români faţă de activităţile societăţilor şi asociaţiilor culturale, care îşi propun promovarea tradiţiei şi specificului românesc. Acestea, confruntate cu greutăţi materiale şi financiare, nu reuşesc să polarizeze atenţia co-naţionalilor, micşorându-şi progresiv aderenţa în rândul populaţiei de condiţie mijlocie şi sub-medie, care reprezintă segmentul majoritar mai ales în localităţile rurale.

Deosebit de „sensibile” la aspiraţiile românilor din Bucovina de Nord, ţinutul Herţei, Transcarpatia şi Basarabia de Sud, problematică ce implică şi reabordarea raptului teritorial din 1940,autorităţile centrale şi locale supraveghează atent acţiunile desfăşurate de societăţile şi asociaţiile cu caracter cultural, precum şi publicaţiile editate de acestea, eludând prevederile Tratatului politic bilateral.

Procesul de renaştere naţională a etnicilor români, care luase avânt în perioada 1991-1992, a fost stopat de oficialităţi printr-un complex de măsuri legislative şi administrative, de natură să asigure un control riguros asupra activităţii comunităţilor româneşti din Ucraina.

Este cert faptul că, speculând anumite animozităţi interne, autorităţile ucrainene controlează activitatea unora dintre aceste societăţi prin elementele infiltrate în conducerea lor, organizând, în acelaşi timp, acţiuni de discreditare a liderilor români preocupați de păstrarea identității românilor din Ucraina.

Ca urmare a propriilor slăbiciuni, a conflictelor dintre personalităţi, a lipsei resurselor materiale şi financiare, activitatea de apărare a drepturilor şi intereselor comunităţilor româneşti din Ucraina este limitată.
Cea mai mare parte a bibliotecilor şi instituţiilor de cultură se află în imposibilitatea de a susţine financiar organizarea şi desfăşurarea activităţilor pentru care au fost create.
Presa scrisă în limba română traversează o perioadă dificilă, derivată nemijlocit din starea economico-socială precară a  populaţiei româneşti din regiune. Toate ziarele şi publicaţiile în limba română sunt tipărite într-un tiraj redus, mărindu-se şi intervalul de apariţie la ediţii săptămânale, bilunare şi lunare.
Inscripţionarea instituţiilor publice, a sediilor administrativ-teritoriale şi a localităţilor este realizată exclusiv în limba ucraineană chiar şi în comunele cu compoziţie aproape unitară a populaţiei româneşti. Sistemul de afişare bilingv este utilizat numai în înscrisurile şi anunţurile de utilitate publică expuse la avizierele de interior ale instituţiilor, însă varianta în limba română este redactată de multe ori în grafia chirilică.
Începând cu anul 1998 a început agravarea situaţiei învăţământului şi şcolilor naţionale, implicit şi ale comunităţilor româneşti, ca urmare a tentativelor autorităţilor ucrainene de a limita, până la desfiinţare, educaţia în limba maternă.

Prin Dispoziţia nr. 33/03.02.1998 a Ministerului învăţământu-lui, în şcolile minorităţilor naţionale din Ucraina au fost anulate examenele de absolvire la limba maternă şi literatura naţională (decizia de a menţine sau nu examenele respective fiind lăsată la discreţia organelor de învăţământ regionale), ceea ce înseamnă că examenele de admitere la instituţii de învăţământ superior vor fi susţinute numai în limba ucraineană, blocându-se astfel calea absolvenţilor români spre o diplomă universitară şi constituind, totodată, un nou pas spre lichidarea treptată a şcolilor româneşti.
Chiar dacă şcolile româneşti sunt lăsate să supravieţuiască, ca urmare a presiunilor, asistam la reducerea progresivă a numărului claselor şi şcolilor în limba maternă şi, implicit, a vorbitorilor de limbă română în teritorii româneşti istorice din Ucraina
Spre deosebire de Bucovina de Nord, situaţia şcolilor româneşti din Basarabia de Sud este mai dificilă ca urmare a faptului că, încă din perioada sovietică, românii care trăiesc în regiunea Odessa au fost recenzaţi sub denumirea de moldoveni, autorităţile ucrainene perpetuând şi încurajând această confuzie.  Ca urmare, din iniţiativa organelor şcolare locale, dar şi a unor societăţi româneşti din regiune („Asociaţia Naţional-Culturală a Moldovenilor”, condusă de Anatol Fetescu, agent al SBU) controlate de autorităţile ucrainene, s-a trecut  la studierea în „limba moldovenească”. În fapt, această poziţie a fost iniţiată chiar de Rada Supremă a Ucrainei, care a inclus, la sfârşitul anului 1997, limba moldovenească, alături de limba română, în numărul celor zece limbi asupra cărora au incidenţă prevederile „Cartei europene a limbilor regionale sau limbilor minorităţilor naţionale”.
Aspiraţiile tinerilor de origine română de a-şi efectua studiile în România este privită cu ostilitate de oficialii de la Kiev. Deşi există un protocol româno-ucrainean în acest domeniu, elevii şi studenţii români sunt ameninţaţi că diplomele obţinute în ţara noastră nu vor fi recunoscute după întoarcerea în Ucraina.  Cu toate că mulţi dintre aceştia au absolvit cu calificative maxime, sunt discriminaţi în obţinerea unui loc de muncă pe motivul că au urmat un sistem de învăţământ diferit de cel local. Din această cauză, mulţi părinţi ezită sau refuză frecventarea şcolilor în limba română, precum şi trimiterea copiilor pentru continuarea studiilor în România.

Comunităţile româneşti din actuala Ucraina, rămase în afara teritoriului României după cel de-al doilea război mondial, locuiesc compact în:
–    regiunea Cernăuţi, care cuprinde Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţei şi fostul judeţ Hotin;
–    regiunea Odessa, îndeosebi în raioanele Ismail, Reni, Chilia şi Cetatea Albă;
–    regiunea Transcarpatia, în raioanele Teacev şi Rahovo.
–    în spaţiul dintre Nistru şi Bug, românii locuiesc în regiunile Herson, Kirovograd şi Nikolaev şi, la est de Bug, în regiunile Doneţk, Dnepropetrovsk, Crimeea şi Lugansk.

Conform recensământului din 1989, la cele ulterioare existand suspiciunea de falsificare, în Ucraina locuiesc 459.000 români, a treia comunitate numerică după ucraineni şi ruşi, împărţiţi în mod arbitrar de autorităţi în 324.000 „moldoveni” şi 135.000 români, după cum urmează:
Regiunea    Numărul total
                  – mii locuitori –
Români
– Cernăuţi            106.3

– Transcarpatia      29.5

Moldoveni
– Odessa             144.5
– Cernăuţi              84,5
– Nicolaev              16,7
– Doneţk               13,3
– Kirovograd          10,7
– Dnepropetrovsk    6,6
– Crimeea              6,6
– Lugansk              5,8
– Herson                5,6
Populaţia românească predomina în trecut, ca populaţie autohtonă, în Bucovina de Nord şi Sudul Basarabiei. În prezent, prin deznaţionalizare şi genocid în perioadele imperiului rus şi Uniunii Sovietice, populaţia românească a devenit minoritară.

Etnicii români care trăiesc în jurul Bugului provin din românii ardeleni duşi cu două secole în urmă în stepa pustie din Tavrida, ca oşteni împotriva năvălirilor  tătare.

Potrivit datelor neoficiale deţinute asociatiile românești din Cernăuţi, comunitatea românilor din Ucraina ar depăşi 500.000 persoane.

sursa : RGN

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: