CUGET LIBER-blog public românesc!

10/05/2010

JUDECĂTORUL PUŞCAŞ ŞI PRINCIPIUL „ŞOBOLANULUI REGE”

Filed under: mass-media — Admin @ 20:31

După bunul plac al unor indivizi demoralizaţi, cu siguranţă apăsaţi de complexe, şi totodată, lipsiţi de orice scrupule, jurisdicţia constituţională s-a schimbat complet, mai ales din cauza actelor de trădare a societăţii moldovene de către Curtea Constituţională, ca urmare a unor abuzuri extrem de grave, comise de o parte dintre judecătorii acestui organism.

Restabilirea judecătorului Ion Muruianu în fruntea Curţii Supreme de Justiţie nu a reprezentat altceva decât îngenuncherea verticalităţii sistemului judiciar şi în special a celui de jurisdicţie constituţională, în vederea instaurării unui haos instituţional, necesar prelucrării electorale a societăţii.

Mai exact, nu este vorba decât despre o strategie de înhămare a societăţii la jugul celor care s-au declarat drept elită atotputernică, iar restul membrilor par să deţină doar umilul rol de sclavi sau vasali.

Repunerea în funcţie a judecătorului Ion Muruianu nu i-a servit acestuia şi nici celui care îi coordonează din umbră acţiunile. Acest act nu a reprezentat decât o strategie de demoralizare a Curţii Constituţionale şi, în special, a judecătorului Victor Puşcaş şi de înfrângere a verticalităţii celor puţini care şi-au mai păstrat-o.

Tehnicile aplicate, cu scopul de a lovi în democraţia din Republica Moldova, greu încercată, şi măcinată de mai bine de 20 de ani de sindromul canibalismului social, folosite de o mână de oameni, care se folosesc de putere şi de subjugare pentru a trăi bine, într-o societate damnată şi îngrădită de limitele unei lumi neiertătoare sunt identice cu strategiile cunoscute sub denumirea de „Şobolanul Rege”. Mai exact, cel care reuşeşte, prin diverse tertipuri şi acţiuni neortodoxe să facă rost de orice este necesar bunului trai, devine lider şi folosindu-se de puterea sa, alături de un grup de oameni ce îi devin acoliţi, îi transformă pe ceilalţi în simpli supuşi care nu au de ales şi trebuie să îi facă jocul şi să îi servească interesele.

Vi se pare ceva cunoscut în toate astea? Noi credem că da…

Metodele aplicate acum în Republica Moldova, de un grup ce nu se gândeşte decât la propriul bine sunt inspirate, fie conştient sau nu de… şobolani. Exact. Acele fiinţe prizoniere ale dispreţului comunităţii umane şi despre care ştim că sunt folosite foarte des drept cobai. Se pare că şobolanii, în ciuda reacţiei pe care o trezesc, fascinează şi au ceva ce fac fiinţa umană să le imite şi să le aplice practicile de supravieţuire.

Ca să fie mai pe înţelesul tuturor strategia „Şobolanului Rege” a fost depistată în urma experimentelor efectuate pe aceste animale, folosite, cum am mai spus, deseori, drept cobai, în primul rând, datorită nivelului lor ridicat de adaptare. Şobolanii îşi creează propria comunitate şi, făcând abstracţie de restul lumii, îşi creează propriile reguli de supravieţuire. Mai mult decât atât, ştiu să îşi apere grupul din care fac parte, vânează împreună, se ajută unul pe altul, se apără, îşi ajută răniţii, se anunţă în caz de pericol şi învaţă unul de la altul să se apere.

Deosebirea există însă. Se pare că, la om, gândirea este acompaniată mereu de slăbiciunile eliberate din cutia Pandorei iar tehnica „Şobolanul Rege” e folosită cu scopul de a distruge şi nu de a apăra şi proteja o comunitate. Nu contează ce unelte se folosesc, ci doar rezultatul şi prada obţinută.

Şobolanii acţionează ca un organism integru în care nu există interes personal. Sistemul de apărare este bazat pe moralitate, care asigură convieţuirea socială. Quintesenţa moralităţii la şobolani constă în faptul că aceştia nu au voie să se atace unul pe altul. În comunitatea umană strategia „Şobolanului Rege” ia cu totul alte forme, stigmatizate şi limitate de o societate obtuză şi abuzivă care, uneori, pare să condamne bunele intenţii.

Am făcut această paralelă tocmai pentru a se înţelege foarte bine principiile după care se ghidează justiţia din Republica Moldova şi cei care o coordonează, sau, mai exact o parte dintre ei (ca să nu îi ofensăm pe acei care şi-au păstrat încă verticalitatea).

La fel ca la şobolani (unde aşa cum am mai menţionat bunăstarea grupului se bazează pe corectitudine) la baza sistemului judiciar stă corectitudinea, sau mai bine zis, moralitatea celor care înfăptuiesc actul de justiţie. Şi asta e valabil şi pentru jurisdicţia constituţională, de a cărei transformare pomeneam la începutul materialului nostru.

Ca judecători ai Curţii Constituţionale ar trebui să fie desemnate persoane din rândul elitei societăţii, magistraţi a căror  moralitate şi reputaţie nu pot fi puse la îndoială. Valorile morale şi verticalitatea judecătorilor Curţii Constituţionale constituie garanţia încrederii pe care o oferă societatea anumitor indivizi. Şi acum vrem să aducem în prim plan pe judecătorul VICTOR PUŞCAŞ, a cărui moralitate ar trebui să constituie dovada şi siguranţa securităţii ordinii constituţionale.

Judecătorii Curţii Constituţionale, rămân o castă aparte în cadrul sistemului instituţional al statului. În perioada de valabilitate a mandatului, ei sunt subordonaţi doar propriilor valori morale în garantarea supremaţiei Constituţiei şi, respectiv, a securităţii şi stabilităţii social politice. Altfel spus, valorile morale reprezintă zidul protector împotriva abuzurilor şi viciilor, slăbiciunilor şi ispitelor. Or, împotriva abuzurilor judecătorilor Curţii Constituţionale, după cum mulţi au avut ocazia să se convingă, nu poate fi contrapusă decât propria conştiinţă a acestora.

În Republica Moldova, atunci când unii încearcă să pună mâna pe putere sau când alţii nu mai sunt siguri pe puterea pe care o deţin, Curtea Constituţională devine cea mai convenabilă unealtă de dezmembrare şi subjugare a unei societăţi. Mai exact, prin Curtea Constituţională, adevăratul garant al suveranităţii, se poate aplica principiul „Dezbină şi stăpâneşte”. Iar acest lucru a fost demonstrat din plin de susţinătorii lui Ion Muruianu care, prin intermediul Curţii Constituţionale, au reuşit să ignore voinţa majorităţii, exprimată prin intermediul Parlamentului, înscăunându-l din nou pe Muruianu, în funcţia de preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie.

Controlul asupra Curţii Constituţionale a fost obţinut doar prin simpla distrugere a sistemului de protecţie, moralităţii, aplicându-i-se strategia „Şobolanului Rege”, care se bazează pe detronarea completă a gardului protector de care se înconjoară un grup solidar, unit şi lipsit de interese obscure.

A fost demonstrat că, pentru ca şobolanii să fie prinşi sau dezbinaţi trebuie distrus sistemul protector cu care natura i-a înzestrat – solidaritatea şi apărarea semenilor, pare-se o caracteristică genetică a şobolanului. Şi oare de ce simţim atâta repulsie faţă de o fiinţă care, de fapt, e înzestrată genetic cu nobleţe şi altruism? Dar să revenim la… şobolanii noştri.

Mai exact, totul se petrece la nivel psihologic. Şobolanul este distrus atunci când îi sunt distruse valorile sociale ale acestui animal. Şi asta se petrece treptat, creându-se condiţii extreme de supravieţuire, activându-se în acest scop cel mai puternic instinct, precum este cel al autoconservării, căruia îi revine rolul decisiv. De fapt, esenţa tehnicii o reprezintă manipularea de instinct, în vederea distrugerii valorilor morale.

O importanţă primordială îi revine primului pas, ce constă într-un act care încalcă orice ordin moral.

Şi facem o paralelă referindu-ne la testul cu şobolani: unui şobolan sănătos, înfometat o bună bucată de timp, îi este aruncat în cuşcă un altul, mort. Iniţial, şobolanul refuză să îşi mănânce seamănul. Dar, după o perioadă foamea umbreşte raţiunea, iar şobolanul crede că, pentru că nu mai e viu, şobolanul mort din faţa lui nu mai face parte din specia sa. Astfel mortul devine hrană. Pentru cel mort nu mai contează ce se întâmplă, dar şobolanul viu se gândeşte doar la supravieţuirea sa.

După asta şi o altă înfometare, un şobolan pe jumătate viu e aruncat în cuşca sa. Pentru că ştie că trebuie să trăiască, iar cel din faţa sa va muri oricum, şobolanul sănătos îşi modifică din nou barierele morale şi consideră că este vorba de un caz extrem de supravieţuire, iar atacul şi apoi mâncarea semenului său nu vor mai constitui un păcat grav. Deja şobolanul nu mai este cel de la început, iar valorile şi limitele sale sunt cu totul altele. Este nevoit să supravieţuiască prin alte metode decât cele cu care era obişnuit. Acum nevoia îl împinge la acţiuni şi gesturi care, odinioară, nu îi stăteau în fire.

Şi, în a treia etapă, şobolanului flămând i se dă un alt şobolan, mai slab, dar viu. De această dată, algoritmul logicii provocate de instinctul autoconservării îi sugerează şobolanului o nouă scuză pentru a-l scoate din zona interdicţiei morale. Mai exact, nici unul nu are ce mânca şi dacă vor muri amândoi…

Ulterior, în cuşcă erau aruncaţi şobolani vii şi chiar uneori mai puternici decât cel înfometat. Şobolanul, deja nu mai avea reţineri, atacându-şi imediat semenii săi.

Schimbarea valorilor de morală ale şobolanului l-a pus într-o situaţie mult mai favorabilă în raport cu alţii care erau aruncaţi în cuşca sa. În primul rând, aceştia nu-l percepeau ca izvor de pericol, fapt care îi făcea foarte vulnerabili, chiar dacă şobolanul jertfă ar fi putut fi mai puternic. Mai mult decât atât, şobolanul jertfă nu ştie cum să se apere de agresor, care are tehnica şi deprinderea necesară.

După ce şobolanul nu mai are nimic din valorile grupului din care a parvenit, este plasat înapoi în „comunitatea” sa.

Eliberat în fostul său grup, şobolanul cobai, care are cu totul alte instincte şi valori acum începe pe ascuns să îşi devoreze semenii, egoismul său fiind primordial. De ce să mai caute hrană dacă o are în faţa ochilor săi? Încet, încet, îşi mănâncă semenii, iar ceilalţi când îşi dau seama de ce se întâmplă, părăsesc teritoriul ocupat de grup.

Cei atacaţi nu se pot apăra, pentru că vulnerabilitatea lor e cauzată de surprinderea prin care sunt luaţi de a fi atacaţi de un seamăn de al lor. Şobolanul agresor nu va fi niciodată atacat de semenii săi, mai bine spus de comunitatea din care face parte, pentru că aceştia se tem să nu fie „infestaţi” cu virusul imoralităţii şi egoismului. Acesta este „Şobolanul Rege”. Cel fără valori, care muşcă din semenii săi pentru a supravieţui.

Se spune că şobolanii nu vor să trăiască într-un grup unde membrii se atacă între ei şi unde fiecare seamăn poate deveni duşman de temut, motiv pentru care şobolanul agresor nu este atacat de comunitatea sa. Comunitatea de şobolani se apără prin abandonarea şobolanului „infestat” de imoralitate.

Exemple aduse vin să explice cazul lui Victor PUŞCAŞ care pare a fi „infestat” cu acelaşi virus al imoralităţii.

În timp ce exercita funcţia de preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, Puşcaş, mai rupea câte ceva de la stat. De exemplu: mai „smulgea” un apartament pentru fiica sa, mai exploata sexual pe unele dintre angajatele sale, mai folosea abuziv atribuţiile de judecător pentru a se pronunţa favorabil în unele cazuri de unde scotea ceva bani sau plătea ceva datorii morale pentru unele dintre amantele sale etc. Toate aceste abuzuri erau admise la  început, în limita bunului simţ.

Cum era cunoscut drept fricos, instabil şi nu prea strălucit ca şi jurist, făcându-se observate în perioada de guvernare a lui Snegur şi Lucinschii înclinaţiile de trădare, elita politică comunistă l-a considerat dispensabil şi s-a „scuturat” de el, acesta nemaireprezentând o miză solidă.

Este evident că un „maestru” al strategiilor politice precum Vladimir Voronin nu a putut admite în echipa sa „personalităţi” precum Puşcaş.

Lui V. Ştirbeţ, în postură de ministru al justiţiei, i s-a făcut milă de Puşcaş şi l-a numit judecător al Curţii Constituţionale pentru ca, ulterior, Puşcaş să-i devină duşman.

În funcţia de judecător al Curţii Constituţionale, Victor Puşcaş, umilit într-o oarecare măsură de regimul Voronin, a devenit părtaşul idealurilor democratice şi, respectiv, un oponent dur al celui numit mai sus, motiv pentru care a fost ţinut izolat în cadrul Curţii Constituţionale.

Astfel, ca şi şobolanul supus experimentelor, Puşcaş a fost lipsit de atenţia şi importanţa cu care s-a obişnuit de-a lungul anilor, de posibilitatea unui ban în plus, fiind sortit la o luptă permanentă cu părtaşii regimul totalitar, o parte dintre aceştia fiindu-i chiar colegi de birou.

Evident, moralitatea lui Puşcaş a cedat, iar egoismul şi dorinţa de supravieţuire i-au luat locul. La început, Puşcaş se opunea cu vehemenţă – a renunţat chiar şi la ceasul oferit de Voronin în timp ce colegii lui l-au primit cu uşurinţă, motiv pentru care a câştigat un respect deosebit din partea societăţii, fiind chiar considerat de unii etalon al justiţiei.

Primul pas pe care la făcut Puşcaş fost hotărârea din 16 aprilie 2010, prin care a deschis posibilitatea restabilirii lui Muruianu, în funcţia de cap al Curţii Supreme de Justiţie. Un al doilea pas a constat în restabilirea lui Muruianu, după care, Puşcaş, practic, s-a rupt în totalitate de comunitatea sa şi totodată, a devenit şobolanul trădător, în slujba comunităţii pentru care a acţionat.

Spre deosebire de ceilalţi judecători ai Curţii Constituţionale, devotaţi regimului Voronin, Puşcaş este unicul judecător a cărui moralitate a fost distrusă.

Valorile morale ale judecătorilor Pulbere (fidel regimului care l-a şi făcut preşedinte al Curţii Constituţionale), V. Ştirbeţ (fostă amantă a lui V. Voronin care a beneficiat de cea mai mare încredere în perioada de guvernare a regimului comunist), P. Răilean care a fost făcut judecător la Curtea Constituţională spre apusul regimului comunist, în scopul apărării poziţiilor în cadrul Curţii şi evitarea de către acesta a răspunderii penale, Alina Ianucenco (judecătorul balastru) nu le permit acestora să acţioneze împotriva echipei din care au făcut parte. În acest sens, nu li se poate imputa trădarea sau comiterea unui act imoral. Ei au comis o încălcare a legii şi sunt responsabili juridic în faţa grupurilor sociale oponente. Trădarea din partea lor nu a fost posibilă, întrucât un asemenea comportament era de aşteptat.

În cazul judecătorului Victor Puşcaş, sfidarea legii a avut loc în favoarea echipei adverse, a celor care l-au umilit şi cu care acesta s-a luptat, prin distrugerea propriilor valori. Puşcaş, în scopul satisfacerii intereselor sale personale a atacat deschis pe cei care au avut încredere în el şi nu s-au aşteptat la un asemenea pas, motiv pentru care, actul de trădare a lui Puşcaş merită a fie condamnat.

Puşcaş este acel „şobolan” cu rol de rege – poate orice ce este interzis semenilor săi. Priorităţile lui Puşcaş au fost doar de moment, întrucât cei care au avut încredere în el nu au putut admite că este capabil să-i atace.

Şobolanul rege şi-a găsit locul în comunitatea regilor şobolani, în care membrii îşi examinează semenii ca pradă ieftină…

Unde a ajuns acel judecător a cărui verticalitate, până nu demult, nu putea fi pusă la îndoială ?

Şi-a dat oare Puşcaş frâu liber adevăratelor sale porniri, pe care le-a suprimat o viaţă întreagă?

Şi acum să ne spuneţi cum pare apelul ministrului Tănase adresat regilor de a-şi anula propria hotărâre ? Cum le este mângâiat orgoliul atunci când jertfa le cere să fie miluită?

Aceasta este soarta celor laşi şi fără încredere în propriile forţe, care trădează, pentru a nu fi învinşi şi a beneficia de mila celui considerat duşman…

Să trădezi poţi doar o singură dată, în rest, trădarea devine o normalitate.

Anunțuri

1 comentariu »

  1. Problema justitiei noastre este nivelul limitat al judecatorilor, ei se tem pentru ca nu stiu ce sa faca, nu stiu daca sunt corecti sau nu, mai tin din scurt un fel de „mamaligi”, iar fara de acestea merg dupa bataia vintului. Da, ce bine o sa fie…!!!

    Comentariu de petre — 11/05/2010 @ 17:11 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: