CUGET LIBER-blog public românesc!

27/04/2010

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ UZURPĂ PUTEREA DE STAT


Pe 16 aprilie, un articol postat pe mai multe pagini web, cunoscute ca fiind de mare încredere, trăgea un semnal de alarmă în privinţa judecătorului Ion MURUIANU, precizându-se clar că a reuşit să îl corupă pe judecătorul Curţii Constituţionale, Victor PUŞCAŞ, cu scopul de a ajunge în fruntea Curţii Supreme de Justiţie.

Prin urmare, încă din 16 aprilie se ştia de planul meschin, complotat prin intermediul lui Victor PUŞCAŞ, contra ceva bani precum şi despre hotărârile Curţii Constituţionale în privinţa cazului Muruianu care au fost acceptate în culise cu mult înainte de şedinţa Curţii Constituţionale, aceasta urmând a se pronunţa, în varianta definitivă, astăzi 27 aprilie, 2010.

Pe 23 aprilie 2010 a fost făcut publică, de către înalţii „sfetnici” ai Curţii Constituţionale, modul în care urma să fie reîncoronat a „ţarul” justiţiei Moldovene – „Măria sa” Ion Muruianu.

Astfel, faptele expuse în articolul menţionat îşi găsesc justificarea.

Pentru cei neiniţiaţi în trucurile justiţiei constituţionale în stil moldovenesc, e bine să ştie că, pe 16 aprilie 2010, Curtea Constituţională s-a întrunit într-o şedinţă secretă, cu scopul de a examina demersul lui Victor Puşcaş, datând din 14 aprilie 2010, privind revizuirea hotărârii Curţii Constituţionale nr.16, din 28/05/1998. Prin hotărârea nr. 16, Curtea Constituţională stabilise o practică, iar conform acesteia nu pot fi supuse controlului constituţionalităţii actele administrative cu caracter individual, emise de Parlament şi Guvern. Altfel spus, Curtea Constituţională nu are dreptul să examineze alegerea sau destituirea unor înalţi funcţionari de stat.

Practica instituită de fapt venea să confirme competenţa Curţii Constituţionale la examinarea doar a problemelor de drept şi a constituţionalităţii actelor normative.

Victor Puşcaş – care s-a apucat, asiduu, să facă justiţie în cazul demiterii lui Muruianu şi fiţi siguri că nu o face cu titlu gratuit (iar sumele percepute sunt din acelea cu cinci zerouri), pentru a face posibilă examinarea sesizării şi schimbarea propriei opinii separate, expuse în hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2, din 08/09/2009, adoptată recent, are nevoie de revizuirea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Astfel, Victor Puşcaş, fire fricoasă, încearcă să pozeze în om onest şi exclude unele semne de întrebare în ceea ce priveşte buna credinţă şi verticalitatea unui judecător de rangul lui. Mai exact, apare întrebarea: de ce acum câteva luni, domnia sa a avut o altă părere şi ce l-a determinat să şi-o schimbe atât de radical; de ce nu s-a procedat la o revizuire a jurisprudenţei Curţii Constituţionale până la sesizarea Curţii, făcută în favoarea lui Ion Muruianu şi cum s-a făcut că a fost neglijat Codul Jurisdicţiei Constituţionale tocmai de Curtea Constituţională.

La 19 martie 2010, a fost contestată la Curtea Constituţională hotărârea Parlamentului (act administrativ cu caracter individual), prin care Ion Muruianu a fost demis din funcţia de preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie.

Victor Puşcaş a fost desemnat judecător raportor şi a constatat că sesizarea nu putea fi primită spre examinare de către Curtea Constituţională, întrucât hotărârea contestată constituia un act administrativ ce avea caracter individual, exceptat de la controlul de constituţionalitate, iar problema ridicată era una de drept.

Pentru ca, Curtea Constituţională să nu fie pusă în situaţia de a refuza soluţionarea favorabilă a sesizării, pe 14 aprilie, Puşcaş a înaintat un demers către plenul Curţii Constituţionale, prin care a solicitat revizuirea jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Lucru care împiedica pe Vicotor Puşcaş să facă propuneri în sensul „hotărârii problemei” Ion Muruianu.

În vederea justificării poziţiei sale şi cu scopul creării unei aparenţe de legalitate, Victor Puşcaş, mai bine spus cei care iau închiriat această funcţie, cu robă cu tot, invocă două argumente de fapt speculative: schimbarea jurisprudenţei CEDO şi existenţa unor lacune legislative.

Jurisprudenţa CEDO, invocată de „proprietarii” funcţiei închiriate lui Victor Puşcaş, datează din 2007. În acest sens, se ridică o întrebare firească şi logică: de ce Victor Puşcaş nu a descoperit lacunele jurisprudenţei CEDO din 2007, înainte şi pur şi simplu abia acum a avut o „revelaţie”. Oare cele cinci zerouri de pe bancnotele europene (probabil de acel verde plăcut care încântă ochiul oricui) l-au ajutat să observe mai bine jurisprudenţa CEDO? Asta i-o fi provocat accesul de corectitudine faţă de justiţia în Republica Moldova şi faţă de dl Ion Muruianu, în special ?

La capitolul CEDO nu se merită să îl acuzăm pe judecătorul Puşcas (made in USSR). Or, conceptul totalitarismului sovietic al acestuia, materializat în recenta sa operă de jurisdicţie constituţională, în stil proletar este incompatibil valorilor CEDO, iar promovarea interesului personal a lui Muruianu, în detrimentul interesului general, nu reprezintă altceva decât o trădare meschină a poporului care ia încredinţat să vegheze la respectarea interesului naţional, după cum a fost consfinţit în constituţie.

Este evident că, jurisprudenţa CEDO a constituit doar un pretext pentru înceţoşarea minţilor şi promovarea deghizată a altor interese decât cele ale justiţiei precum şi încurajarea lui Victor Puşcaş, mare cunoscător al jurisprudenţei CEDO, de a admite grave abuzuri în privinţa constituţionalităţii şi suveranităţii statului. Se pare că dl Puşcaş este obişnuit să trădeze interesele statului pe care ar trebui să îl deservească.

Este evident că atât Puşcaş, cât şi cei care au susţinut abuzurile admise de acesta conştientizau că admit grave încălcări îndreptate către uzurparea puterii de stat.

În conformitate cu prevederile art. 72 al Codului Jurisdicţiei Constituţionale, revizuirea hotărârilor urmează a fi efectuată cu respectarea procedurii de jurisdicţie constituţională.

Astfel, conform art. 29 al codului, la şedinţa Curţii Constituţionale din 16/04/2010, urmau a fi prezente părţile care au participat la adoptarea hotărârii revizuite.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 22, alin.2, al Codului, proiectele de decizii ale şedinţelor, iar, după caz, şi notele informative, în cauzele incluse pe ordinea de zi se înmânează judecătorilor Curţii Constituţionale, cel târziu cu 3 zile înainte de data şedinţei.

În cazul dat, a avut loc, în mod evident o încălcare flagrantă a procedurii de jurisdicţie constituţională. Or, respectarea termenului de 3 zile nici nu a fost posibil, întrucât demersul a fost depus pe14 aprilie, iar la 16 aprilie ,i s-a dat curs hotărârea fiind adoptată.

Astfel, se poate observa că, în circumstanţele speţei, încălcările admise de Curte s-au realizat intenţionat în vederea promovării în secret a hotărârii.

Necesitatea promovării în secret a hotărârii a fost dictată şi de instabilitatea emoţională a lui Victor Puşcaş, care, ştiut în ultimele cercuri ca fire temătoare, aşa cum orice trădător este şi care e obişnuit în a înfige pumnalul în spate ar fi putut da înapoi, în cazul depistării conspiraţiei ce se pregătea.

Atât Puşcaş, cât şi alţi judecători au fost conştienţi de faptul că, aşa cum este statutul său legal, Curtea Constituţională are dreptul să examineze doar constituţionalitatea actelor normative şi nu are nici un temei legal de a interveni cu un control de constituţionalitate asupra actelor administrative cu caracter individual sau asupra altor probleme decât cele de drept, care îl vor preocupa pe Puşcaş sau pe alţii de genul lui. Decizia asupra „problemei” Muruianu a implicat necesitatea schimbării legislaţiei şi atribuirea în competenţa Curţii Constituţionale şi a examinării problemelor legate de procedură. În acest mod, Curtea Constituţională a luat locul legislativului, acţiune care, în termenii juridici, nu semnifică altceva decât uzurparea puterii legislative. De obicei pentru astfel de acţiuni apare răspunderea penală.

Uzurparea puterii legislative de către Curtea Constituţională este atestată şi în hotărârea din 16 aprilie 2010, prin care acest organism recunoaşte existenţa unor lacune legislative şi se declară competent în a le elimina prin propria jurisprudenţă, care va servi ulterior, în calitate de izvor de drept, până la adoptarea unor acte legislative.

Astfel, Curtea Constituţională a obţinut dublul rol – de înfăptuire a justiţiei, în privinţa alegerii şi destituirii înalţilor funcţionari în stat, exponenţi ai unui interes public deosebit cât şi de legiferare.

Hotărârile Curţii Constituţionale nu pot fi contestate şi în acest mod, după atribuirea samavolnică în competenţa ei a examinării problemelor de procedură, a desemnării şi revocării din funcţie, a unor funcţionari de stat, aceasta se prezintă ca fiind competentă de a controla distribuirea puterii în stat şi respectiv de a lua locul Parlamentului, în unele probleme.

Astfel, abuzurile admise de Curtea Constituţională în favoarea lui Ion Muruianu au în mod cert ca efect destabilizarea echilibrului constituţional şi instituirea unui haos instituţional.

Începând cu data de 16 aprilie 2010, din cauza abuzurilor admise de judecătorii Curţii Constituţionale, sistemul instituţional al statului a fost destabilizat. Prin urmare, Curtea Constituţională s-a transformat într-un instrument de dictatură politică. Or, statul poate fi condus de patru judecători ai Curţii Constituţionale, până la expirarea mandatelor, lipsind totodată forma democratică de guvernare de substanţă.

Ion Muruianu a fost demis din funcţia de preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, pentru a se face posibilă restabilirea imaginii justiţiei, iar încercarea acestuia (din păcate, după hotărârea de azi şi reuşită) de a redobândi prin metode frauduloase funcţia din care a fost demis a condus la denegarea şi mai gravă a imaginii justiţiei şi chiar compromiterea Curţii Constituţionale care până la urmă s-a lăsat atrasă în mocirla abuzurilor, printr-un simplu act de corupere a judecătorului Victor Puşcaş, care dus la destabilizarea întregului sistem constituţional.

Victor Puşcaş şi alţi judecători de la Curtea Constituţională urmează să îşi adreseze, lor înşişi, simpla întrebare: cum Curtea Constituţională – garantul supremaţiei Constituţiei – s-ar putea expune asupra constituţionalităţii actelor administrative cu caracter individual, emise de Parlament, după ce a călcat în picioare Constituţia şi Codul Jurisdicţiei Constituţionale.

Astfel, Victor Puşcaş spre apusul carierei sale de mare „maestru” al justiţiei, judecător, preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii, judecător la Curtea Constituţională şi preşedinte al Curţii Constituţionale, s-a impus în ca o pată ruşinoasă în istoria jurisdicţiei constituţionale, urmând a fi condamnat de generaţiile următoare pentru trădarea idealurilor justiţiei şi a interesului general, în favoarea celui personal.

Dacă se presupune că hotărârile Curţii Constituţionale în privinţa demiterii lui Ion Muruianu nu au fost altceva decât realizarea procesului de jurisdicţie constituţională, atunci cum se explică faptul că există cineva care cunoaşte ştie deja, cu certitudine, ce hotărâri urmează a fi adoptate ?

Succes dle Victor Puşcaş aţi avut astăzi, 27 aprilie 2010 !!! Dar oare cum veţi dormi la noapte… Oare cu…. conştiinţa trează?

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: