CUGET LIBER-blog public românesc!

26/11/2009

MIRCEA GEOANĂ, ESCROC INTERNATIONAL

Filed under: Recomandări,Scandalos — Alex @ 00:26
Tags:

Acest articol este atât de socant, că multora nu le vine să creadă, că Mircea Geoană este un rechin atât de mare. Îi asigur însă pe cititori, că am toate documentele (cu număr de înregistrare, data, cine le-a semnat etc.) despre cele scrise în acest articol.

Tatăl beizadelei a fost General de Securitate sub Comunisti. Academia Catavencu a publicat fotografia Generalului Geoană “umăr la umăr” (ca să folosesc expresia din A.C.) cu Generalul trădător Pacepa. Generalul Geoană n-a fost însă un oarecare general de securitate. Se bucura de atâta încre-dere din partea membrilor CPEx, încât i se acordau misiunile cele mai delicate.

Revista Historia, anul 2, nr. 30 din mai 2004, publica, in documentarul „Revolutia romana“, stenograma emisiunii Nasul, de la postul de televiziune B1Tv, la care au participat Victor Athanasie Stanculescu, Radu Moraru si Ion Cristoiu. Dumitru Burlan, locotenent-colonel in Directia V Securitate si Garda, declara in interviul-fluviu „Eu am fost sosia lui Nicolae Ceausescu“, acordat lui Viorel Patrichi, publicat in revista Lumea magazin si editat ulterior ca volum cu acelasi titlu: „De toate adaposturile se-crete raspundea generalul Geoana, tatal lui Mircea Geoana, ministrul de Externe“. (vezi Lumea magazin, numarul 10, 2001, „Politica si servicii secrete“). Contactat la telefon pe 22 mai, locotenent-colonelul Burlan a reafirmat cele declarate in interviu.

Deocamdată atât despre Generalul de Securitate Ioan Geoană, tatăl beizadelei Mircea Geoană, scumpul si frumosul (dar găunosul, pe dinăuntru) Ministru de Externe. Într’un alt articol voi scrie despre crimele acestui tată de beizadea în timpul asa zisei “revolutii” când el era custodele tuturor tunelelor secrete de legătura ale lui Ceausescu, atât cele care deserveau clădirile oficiale, cât si cele personale.
În 1996, la propunerea lui Năstase, Mircea Geoană a fost trimis ca ambasador la Washington, în locul lui Aurel-Dragos Munteanu. Din curiozitate, m-am dus la Washington să-l cunosc personal pe noul ambasador. Un tip fără sare si fără piper, ce nu stia să lege două cuvinte, gângăvit, bleg si lipsit total de cultură generală. Am vorbit englezeste cu el, să văd ce stie. M-a bufnit râsul. Vorbea o engleză de baltă ca tiganul din Cotroceni. Ambasada României are o vilă frumoasă si un apartament mare pentru resedinta ambasadorului. Beizadelei nu i-a plăcut apartamentul în care au stat toti ambasadorii din’naintea lui si a închiriat un amartament si mai mare în zona rezidentială de lux a Washingtonului, pentru care a plătit tot timpul o chirie de 150.000 $ pe lună!! Stiti ce’nseamnă asta? Cu 150 de mii de dolari îti poti cumpăra în orice Stat sau oras o casă pentru intreaga familie, cu 7-8 camere, bazin de înot, gradină în spatele casei si iarba specială si flori în fata casei, cum au toate casele familiare în America.

Escrocul de Geoană n-a dat banii din punga lui. Nu-l durea sufletul de cei multi nemâncati, desculti si dezbrăcati de acasă. Beizadeaua făcea parte din esalonul de vârf comunist. S-a născut la Spitalul Coltea, a copilărit în zona Primăverii cu alte beizadele de “înalti demnitari” comunisti. Si habar navea ce-i aia să te duci să împrumuti o oală de mălai dela vecini, sau să strângi de pe câmp, după ce tăranii îsi luau recolta, un pumn de cartofi rămasi pe brazdă. Dar să revenim la aventurile de pe timpul când era ambasador la Washington.

Guvernul Monstruoasei Coalitii a încheiat un contract cu firma CASE, una dintre cele mai mari com-panii din Statele Unite, ce fabrică masinării si utilaje agricole, ca să aducă în românia sământă selec-tionată, masinile si echipamentele necesare, să învete tăranii români metodele americane, la fata locu-lui, adică să cultive ei însisi cu oamenii lor americani, ca tăranii nostri, să vadă cum se lucrează pământul. Să-i învete pe inginerii agronomi managementul în agricultură. Contractul încheiat avea o valoare de 160 de milioane de dolari. Alfred H. Moses, ambasadorul american la Bucuresti, auzind de un asa gheseft i-a telefonat imediat, prietenului său Mircea Geoană la Washington.. Ambasadorul României i-a spus lui Moses să ia de îndată legătura cu Ionut Costea, cumnatul lui, care era Secretar de Stat în Ministerul de Finante. Toti trei, împreună cu alte cozi de topor, Ioan Avram Muresan, Min-istrul Agriculturii, Remus Opris, Secretarul General al Guvernului, si altii, au lucrat împreună si au anulat contractul cu CASE.

Moses a vrut initial să treacă contractul pe numele firmei, Covington & Burling, din Washington, D.C., unde el era actionar. Era însă o firmă de avocatură, si banda de hoti, sfătuindu-se împreună, au ajuns la concluzia că se vor face de băscălie. O firmă de avocatură din Washington, să facă agricultură în România. Ar fi râs si curcile. După cum spune “Human Rights Report” scris de Vera Munteanu, si Mihai Albulescu, Ionut Mircea Costea a fost principalul om de lobby din Guvernul Romaniei care a sustinut consecvent ideea semnarii contractului intre corporatia americana “TransChem Finance & Trade Corporation”, profilata pe activitati legate de agricultura, si SNIF (Societatea Nationala de Imbunatatiri Funciare). Cu doi ani inainte, in 1995, TransChem derulase un contract similar in Ucraina, soldat cu un esec rasunator, care a generat un puternic scandal de presa.

La acea vreme, insa, Ministerul Finantelor al carui demnitar era si Costea, nu a tinut cont de situatia de peste granita de nord, ci a acceptat sa fie garantul unui credit de 80 milioane de dolari pentru contractul incheiat intre unitatea din subordinea Ministerului Agriculturii si TransChem fiindcă Alfred Moses avea interese personale în această firmă. Pe hartie, obiectivele contractului erau: “…modernizarea sistemului de irigatii, asigurarea parcului agricol cu utilaje de mare capacitate, re-ducerea costurilor la lucrarile agricole, implicarea furnizorilor de utilaje, intr-o etapa ulterioara, la producerea acestora in Romania”. Din momentul semnarii contractului, derularea acestuia a intrat intr-un con de umbra. Nu au existat rezultate palpabile in teren, proportionale cu valoarea investitiei.

De altfel, suspiciunile au planat inca de la inceputul semnarii contractului. Potrivit acestuia, Tran-sChem a demarat o mega-afacere cu un numar de unitati agricole private, iar pe suprafetele de teren astfel obtinute au luat fiinta asa zisele ferme de tip american. Asociatiile agricole mixte trebuiau sa ramburseze creditul din surplusurile de recolta obtinute. In schimbul lucrarilor executate, compania americana nu a primit si nu a vandut nici un stiulete de porumb sau vreun bob de grau. Bun de plata a ramas doar statul roman. Investitia totala a americanilor s-a ridicat la aproximativ 11 milioane de dolari.

Numai ca, esecul care se intrezarea nu le starnea motive de ingrijorare. Indiferent de rezultate, pentru ei afacerea avea un profit de 800 la suta. In HG nr. 686/1997, Ministerul Finantelor, pe atunci condus de Mircea Ciumara si de Costea, a fost autorizat “sa garanteze, in numele statului, dobanzile, comisioanele, spezele bancare, primele de asigurare, precum si alte cheltuieli aferente creditului garantat”. Imprumutul extern, in valoare de 160 de milioane de dolari, a fost acordat de Citybank N.A. – SUA. Jumatate din suma a fost aruncata pe fereastra de pagubosul program ROMAG ‘98. Reprezentanta TransChem in Romania a fost firma TransAG Production Company.

Teapa a inceput sa se con-tureze prin 1998, cand s-a constatat ca societatea mentionata, care avea obligatia sa importe utilajele agricole, nu adusese nici unul in tara. In actionariatul TransAG figurau unsprezece cetateni americani. Impreuna, nu detineau nici macar 1% din firma. In schimb, 99,8916% erau in proprietatea firmei T-AG Limited, cu sediul in Limassol, Cipru. SNIF nu a detinut nici o actiune in societatea care a implementat programul ROMAG’ 98. Conform HG686 /1997, aceasta ar fi trebuit sa fie SC Agroserv Consult SRL, care, in proportie de 49%, apartinea SNIF. Numai ca, dupa sosirea sa din SUA, Ioan Avram Muresan, ignorand actul normativ, a desemnat firma TransAG sa aplice programul.

Nerespectarea obligatiilor contractuale de catre TransAG in proiectul romano-american nu l-a impiedicat deloc pe ministrul Muresan sa concesioneze acestei firme si lucrari la SC Insula Mare a Brailei SA. TransAG a incasat valoarea prestarilor de servicii, dar a uitat sa mai vireze vreo suma catre SNIF.

In prezent, TransAG se afla in reorganizare judiciara. Escrocheriile de proportii au fost scoase la iveala de un control recent al Corpului de Control al MAPAM. In paralel, Curtea de Conturi a efectuat o alta verificare. De data aceasta, rezultatele au fost tratate cu discretie desavarsita. Anul trecut, efectele nefaste ale programului ROMAG ‘98 au fost evaluate. In mai 2003, Guvernul a emis ordonanta de urgenta 42/2003, privind preluarea de catre AVAB a creantelor SNIF. In nota de fundamentare a actului normativ se argumenteaza: “Datorita schimbarii structurii de proprietate a pamantului, fata de 1997 cand ROMAG’98 a fost aprobat, actiunea de identificare a terenurilor care sa indeplineasca conditiile cerute de Program este foarte dificila”.

Printr-o coincidenta sau nu, agricultura nationala a Georgiei se afla tot in mana TransChem, această firmă fantomă si plină de escroci si rechini internationali. Georgia face parte si ea din aria de responsabilitati ale directorului zonal al BERD, Ioan Mircea Costea, căruia cumnatul său, Mircea Geoană, i-a aranjat un post căldut de milioane de dolari. Sunt tare curios cum o va scoate la capăt Ionut Mircea Costea cu Mihail Saakasvili, Presedintele Georgiei, care este un nationalist si un patriot desăvârsit. Cred că va veni cu coada’ntre picioare, dacă nu va face închisoare pe celelalte maluri ale Mării Ne-gre, adică pe latura de Răsărit.

O alta situatie catastrofala pentru statul roman, in care s-a implicat fostul secretar de stat Ioan Mircea Costea, a fost asa-zisa recuperare a unui miliard de dolari, bani trecuti la datoria publica. Potrivit unui raport al Curtii de Conturi, redactat la acea vreme, imensa suma a provenit din angajarea unor plati din fondurile publice pentru importul de titei si dotarea cu echipamente si utilaje ale unor mari rafinarii. Mai multi reprezentanti ai Bancii Nationale, ai defunctului FPS si ai MFP s-au constituit intr-un “Comitet de Coordonare”, al carui presedinte era chiar Costea. Rambursarile au inceput timid, dar totul s-a incheiat foarte repede si intr-o nebuloasa totala. Interesele demnitarilor din acea vreme, legate de recorelarile datoriilor anumitor rafinarii, au primat in fata peticirii unui buget national faramitat.

Pomposul “Comitet de Coordonare” nu s-a dovedit a fi decat un bluf guvernamental. Faptele “patriotice” ale lui Costea au o istorie bogata. La sfarsitul mandatului, guvenul Isarescu a aprobat (HG 1043/2000) un contract de cesiune incheiat intre statul roman si SC Argirom International SA, firma baronului PSD, Iosif Armas. Obiectul contractului era vanzarea de catre Ministerul Finantelor firmei lui Armas a creantelor Romaniei rezultate din activitati de comert exterior in Angola, pana in 1989. Datoria tarii africane catre noi se ridica la aproximativ 18,7 milioane de dolari. Conform documentului, Argirom incasa intreaga datorie, iar statul se alegea cu praful de pe toba, adica doar cu 15% din suma. Cu alte cuvinte, bugetul nu s-ar fi rotunjit din toata aceasta afacere decat cu 2,8 milioane de dolari, din aproape 19 milioane. Dar despre acestea si multe alte fapte de vitejie ale cumnatilor Mircea Geoană si Ionut Costea, altădată.

Fiindcă Redactorul Sef este un om foarte strict, nu pot să scriu în acest articol mai multe amănunte, dar vă promit că voi reveni. Până atunci vă rog să vă delectati cu câteva răspunsuri de scoală primară ale Domnului Ministru de Externe, date D-nei Valeria Sercan dela Evenimentul Zilei.

Ce stiti despre cabana Sipa de Busteni care se invecineaza cu terenul detinut de socrul dumneavoastra?
Nu stiu ce-i cu ea. Eu stiu ca acolo au ei niste constructii, dar nu stiu altceva. Nu am idee. Nu, nu stiu.

In declaratia de avere ati trecut ca detineti 50 la suta dintr-un apartament.
Nu eu, sotia mea. Este 50 la suta din apartamentul parintilor ei, care este detinut impreuna cu fratele ei.

Pe ce strada este acest apartament?
S-a schimbat denumirea strazii. Uruguai se numeste acum. Este pe undeva pe linga piata Charles de Gaulle. Acolo au stat mult timp parintii ei, nu noi.

Noi am descoperit un apartament ce va apartine, pe strada dr. Felix Iacob.
Acolo a fost locuinta noastra inainte sa plecam in America. Acolo am stat de cind ne-am casatorit.

Al cui este apartamentul?
Cred ca este… Nu stiu. Nevasta-mea stie. E al nostru. Nu e trecut in declaratie? Eu stiu ca e trecut in declaratie.

Nu este trecut, din moment ce apare doar 50 la suta dintr-un apartament despre care spuneti ca apartine sotiei dvs.
Inseamna ca acolo este. Nu stiu. Efectiv nu stiu. Cu scuzele de rigoare. Sa o intreb pe sotie. Nu e o chestiune de… Daca ma sunati in cinci minute va spun, caci ea e sefa cu lucrurile astea. ”

Vă amintiti că un fermier spunea că are atâtea ouă că nu le poate număra? Domnul Ministru de Ex-terne are atâtea case si apartamente că nici el nu le poate număra. Cand el, sotia lui si mama soacră, Margareta Costea, împreună cu alte rude si prieteni se vor întelege si vor împărti cine ce are, ne vom da seama cine este proprietarul celor 3 vile în Primăverii, vreo 6 apartamente de lux, cabane, locuri intravilane etc. Sic transit gloria mundi!!

Si încă un amănunt, de mai mică importantă: Domnul Ministru a trecut în declaratia de avere că are conturi în străinătate în valoare de 195 mii dolari. Domnul ministru a făcut o mică eroare: a uitat să adauge cele trei zerouri dela sfârsit. Domnia Sa are nu 195 de mii, ci 195 de milioane de dolari. În declaratia de avere, Domnul Ministru a spus ca are doar o masina Volkswagen si un teren de 1000 mp.

Si un amănunt politic. Când Monstruoasa Coalitie a venit la putere, domnului ambasador îi tremurau genunchii că va fi măturat. S-a sfătuit cu sotia lui si i-a trimis o telegramã de felicitare lui Emil Constantinescu, numindu-l pe Ion Iliescu ,,cancerul democratiei românesti”, ca să se lingusească pe lângă noul presedinte. În 1997, la sugestia cumnatului sãu, Ionut Costea, membru PNTCD, secretar de Stat la Finante (unde era ministru vicepresedintele PNTCD Mircea Ciumara), Mircea Geoanã se înscrie în secret în PNTCD si îsi confirmã atasamentul fatã de Guvernul Ciorbea si presedintele Emil Constantinescu. Când PSD a furat alegerile în 2000 si a venit la putere, tot în secret a rupt carnetul de partid PNTCD si s-a înscris la PSD unde este vicepresedinte!

Autor : Dr. Aurel Şeitan

sursa: http://ro.altermedia.info/coruptie/mircea-geoan-escroc-international_1472.html

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: