CUGET LIBER-blog public românesc!

20/10/2009

MOLIMA CORUPŢIEI AMENINŢĂ JUSTIŢIA ECONOMICĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA


Odată cu lansarea campaniei de deconspirare a actelor de corupţie, din cadrul instanţelor economice, aparent controlate de „naşul” şi faimosul „maestru” al justiţiei corupte, AUREL COLENCO, cunoscut şi ca „ştuca” (denumire de care pare-se că e chiar mândru şi pe care o consideră un adevărat brand) pe adresa publicaţiei noastre online ni s-au adresat mai multe persoane care au devenit victime ale „dreptăţii juridice” din Republica Moldova.

Printre acei care au avut curajul şi bunăvoinţa (şi cărora le mulţumim) să ne ofere o serie de informaţii, referitoare la implicarea unor judecători în acte de corupţie, şi la apartenenţa unora la cartelul „corupţiei”, constituit sub patronatul „naşului” Colenco, se numără şi câţiva cărora li s-au oferit serviciile numitului cartel sau al membrilor săi.

Fără a ne pierde în prea multe detalii, în ceea ce priveşte implicarea în afaceri murdare a unor magistraţi din cadrul instanţelor economice, am putut remarca faptul că, în cadrul Judecătoriei Economice de Circumscripţie, există şi judecători care au rămas în afara clanului corupţiei.

Printre ei se numără judecători precum Aurica Us, Ion Goncear, Gheorghe Muntean, Zinaida Talpalaru şi chiar I. Stepanov. În plus, investigaţiile efectuate au scos în evidenţă faptul că o parte dintre aceşti judecători sunt tocmai aceia care au activat în cadrul judecătoriilor economice încă de la începuturi. Ei nu aparţin pleiadei celor noi, care au devenit judecători peste noapte, prin aceleaşi metode, pe care ei le aplică acum în înfăptuirea justiţiei, motiv care justifică într-o oarecare măsură şi setea lor de bani.

În acest sens, nu putem înţelege care sunt meritele pentru care judecători precum „ştuca” – Aurel Colenco şi S. Namaşco au fost onoraţi prin numirea ca şi preşedinte, respectiv, vicepreşedinte de instanţă. Ce merite au avut aceşti judecători, care s-au perindat de la o instanţă la alta, fiind urmăriţi pentru luare de mită, de au reuşit să obţină încrederea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) pentru a fi numiţi în aceste funcţii de răspundere. În acest context, nu punem în discuţie cunoştinţele juridice şi profesionalismul acestor judecători, întrucât unii dintre ei nici nu au avut asemenea cunoştinţe, iar la alţii acestea sunt complet atrofiate. Mai exact, judecători precum Colenco sau chiar tânărul S. Namaşco (a cărui carieră, datorită prieteniei cu „ştuca”, pare să abunde în „oportunităţi”) practică business în loc de justiţie. Se pare, totodată, că unele dintre hotărârile lor judecătoreşti sunt elaborate de terţe persoane sau chiar de „clienţii” lor…

Nu credem că mai este un secret modul în care, unii judecători (şi mai ales „ştuca”) trec atestarea. Nu mai e secret nici aportul pe care şi-l aduce Serghei Evseivici Rotari, tatăl judecătorului Alexandru Rotari, pentru ca Aurel Colenco să reuşească să depăşească momentul ce constituie pentru el un adevărat calvar – atestarea.

Despre schimbarea procesului verbal al atestării lui Aurel Colenco pare să ştie doar judecătorul şi „binefăcătorii” săi (cel puţin aşa spera el). Iar blestematul de document, care ar fi putut pune capăt „afacerilor” lui Colenco, a dispărut odată şi pentru totdeauna.

Atât Colenco cât şi cartelul plăsmuit de acesta sub de acum vestitul brand „ştuca” ar trebuie să conştientizeze însă că nemulţumirea celor ce au căzut victime corupţiei justiţiei şi care, mai exact, s-au confruntat cu obrăznicia vulgară de care dau dovadă unii magistraţi din cartelul „naşului” a început să răbufnească. Victimele nu mai stau cu mâinile în sân, iar probele acumulate sunt suficiente pentru ca unii dintre magistraţi să schimbe călduţele birouri din sistemul judiciar cu răcoroasele celule din penitenciar, iar clanul „ştuca” să devină definitiv istorie.

Analizând circumstanţele unor atacuri de tip „corporate raider”, derulate de grupări de interese, şi ale cazurilor de implicare a unor funcţionari publici în acte de corupţie, precum şi punerea în aplicare a schemelor frauduloase de tip „raider”, ajungem la concluzia că premisele apariţiei şi extinderii acestui fenomen şi înrădăcinarea corupţiei în sistemul judecătoresc sunt consecinţele unei politici de stat, promovată intenţionat în acest sens, conform principiului menţionat în unul din mesajele adresate redacţiei hicsuntleones: „mâinele spală tot corpul, iar corpul protejează mâinile ”.

Corupţia apare şi se dezvoltă doar în cazul existenţei unui mediu favorabil, la fel ca şi bacteriile care au nevoie de un ambient propice pentru a se extinde cu repeziciune. În cazul Republicii Moldova, după cum s-a putut remarca, acest mediu favorabil este creat şi alimentat pe deplin de către puterea de stat, conform principiului deja citat mai sus.

De asemenea, a devenit totodată evident faptul că acei judecători care se ţin departe de cartelul corupţiei, nu au şansa să avanseze cu repeziciunea cu care o fac „membrii” clanului corupt, indiferent de experienţa profesională pe care o au sau de calificarea de care dau dovadă. Este imposibil pentru unii judecători să plătească sume imense de nivelul a zeci de mii euro, pentru a obţine o funcţie de răspundere, cum ar fi preşedinte sau vicepreşedinte de instanţă, pentru a trece cu succes examenul de calificare, sau pentru a închide o procedură disciplinară ori a clasa un dosar penal.

Astfel, rădăcinile corupţiei din ierarhia sistemului judiciar îşi trag seva încă din prima instanţă şi ajung până la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) şi chiar până la forurile cele mai înalte în stat, cum ar fi foştii consilieri prezidenţiali, de genul lui A. Reşetnicov şi Igor Vremea (naşul actorului emerit din teatrul raiderilor, Vitalie Ciofu) autorităţi responsabile de numirea şi promovarea judecătorilor.

În cazul în care nu ar fi existat protecţia actelor abuzive judecătoreşti şi lipsa profesionalismului din partea fostei puteri de stat şi din partea CSM, autorităţi care au competenţa de a stopa corupţia şi de a „cerne” judecătorii infestaţi de acest microb, cartelul corupt nu ar fi avut şanse, iar cei de genul judecătorilor Aureliu Colenco sau S. Namaşco nu ar fi reuşit să păteze profesia de judecător şi să-i umilească pe seniorii justiţiei economice, prin acţiunile lor de-a dreptul tupeiste şi lipsite de orice scrupul.

În acest context, ar fi cazul să ne întrebăm de ce seniorii justiţiei economice sunt înlăturaţi din capul instanţelor de judecată. Ce avantaje şi atuuri deţine acest domn Colenco, în faţa altor judecători din justiţia economică? De cât profesionalism şi abilităţi organizatorice a putut da dovadă judecătorul „ştuca”, care nu prea e prieten cu morala şi etica şi care trăieşte într-un lux ce depăşeşte limitele decenţei, plimbându-se în autoturisme scumpe (de circa 100.000 euro) şi având în întreţinere şi o „familie” numeroasă de câteva amante? O viaţă de huzur pentru şeful justiţiei economice, în timp ce Republica Moldova figurează printre cele mai sărace state din Europa. La câtă justiţie ne putem aştepta de la un asemenea judecător, care nu are nici măcar decenţa de a-şi camufla veniturile sale ilicite, aşa cum o fac alţi funcţionari molipsiţi de molima corupţiei. Cum pot lua decizii obiective şi juste acei care, cu salarii de câteva mii de lei, îşi etalează fără rezerve luxoasele automobile, fiecare valorând zeci de mii de euro?

Unii dintre ei nu au nici o reţinere în a se mândri cu aceste obiecte de lux, un viu exemplu constituindu-l judecătorul Eugeniu Clim, care îşi parchează eleganta limuzină chiar la intrarea principală a instanţei.

Această „paradă” de averi nu este pur şi simplu o competiţie între membrii cartelului corupţiei ci şi o aşa –zisă „strategie de marketing a businessului”, pentru ca astfel „clienţii” sau justiţiabilii cum le mai spun unii să perceapă corect nivelul la care se pretează aceşti judecători şi ca nu cumva să ofere, în schimbul serviciilor justiţiei, vreo sumă „ruşinoasă”. Vorba aia: „obrazul subţire cu cheltuială se ţine”

Chiar CSM pare să aibă o contribuţie în a face din funcţia de preşedinte de instanţă un post vânat, pentru care unii sunt capabili de orice, tolerând repartizarea cauzelor la discreţia preşedinţilor de instanţe. Pentru acest post, unii sunt capabili să plătească zeci de mii de euro şi astfel „interesul” CSM creşte şi tot creşte…

Este evident că la „licitarea” acestei funcţii de răspundere nu pot concura aceia care nu fac parte din cartelul corupt şi care nu au de unde achita un asemenea preţ, usturător chiar şi pentru „naşul” justiţiei economice. Din acest motiv, seniorii justiţiei economice rămân în umbră, şi sunt chiar umiliţi. Un grăitor exemplu îl constituie cazul judecătorului senior I. Goncear care a fost nevoit să-şi elibereze biroul, pentru a crea confort unui alt judecător, aflat la început de carieră şi care şi-a croit drumul pare-se prin acte de protecţionism…

Şi astfel sunt pedepsiţi acei care vor să înfăptuiască o justiţie onestă şi nu fac afaceri pe seama funcţiei lor, fiind sortiţi să rămână în umbră, să ducă o viaţă modestă şi să aştepte obidiţi vârsta pensionării. Se pare, că pentru moment, în justiţia moldovenească succesul costă  mult.

În cadrul instanţelor economice, algoritmul de repartizare aleatorie a cauzelor civile este păstrat în strictă confidenţialitate de cartelul corupţiei şi în parte de „naşul justiţiei”, el constituind cheia sipetului cu „verzi şi roşii”. De altfel, în lipsa lui, cine ştie pe mâna cui ar ajunge bănoasele dosare şi cine ştie ce ar putea face aceia care au preferat să stea deoparte de cartelul „naşului Colenco”. Şi în încercarea de a-şi proteja secretul algoritmului de repartizare a cauzelor, Colenco s-a implicat în mai multe procese judiciare care se află în atenţia publicaţiei noastre.

Apelând la aşa-zisa solidaritate profesională a „băieţilor” săi, judecătorul „ştuca” încearcă să îşi apere „afacerea”, pe care a dezvoltat-o pe spinarea justiţiei, de ostilitatea celor care cred încă în dreptate şi vor să elimine corupţia şi mita.

De aceea, ca mulţi alţii, ne întrebăm de ce nu se iau măsuri pentru ca această funcţie să nu mai fie ţinta unor „licitaţii” şi să fie astfel câştigată de cel care dă mai mult? De ce „naşului” i se permite în continuare să se ocupe de aşa –numita „afacere”: adică mită şi corupţie pentru protejarea unor persoane şi muşamalizarea unor cazuri frauduloase…

Este suficient ca preşedintelui de instanţă să nu i se mai confere libertatea de a repartiza cauzele, şi astfel această funcţie  nu va mai deveni un „vânat scump” şi va putea fi ocupată pe merit de persoane cu experienţă şi profesionalism. De ce acţiunea de repartizare a cauzelor este exercitată de „imparţiali” precum Colenco sau Namaşco şi nu este lăsată pe seama  unui computer cu o bază de date gestionată de Ministerul Justiţiei, spre exemplu. Dar aşa, ar rămâne prea multe guri hămesite, inclusiv din cadrul CSM.

Ţinând cont de „obiectivele” înalte la care râvnesc grupurile „raider”, nu ar fi indicat să fie falimentată această „afacere prosperă” a corupţiei judiciare, o molimă (cum am mai precizat)

a societăţii moldave contemporane. Iar unul dintre focarele acestei infecţii nu e nimeni altul decât Aurel Colenco, care pare să dea un exemplu „demn de urmat” colegilor săi de breaslă, în special judecătorilor juniori, demonstrându-le, prin propriile acţiuni, care este preţul unei cariere de succes în justiţie: corupţie şi bani mulţi.

Mai mult decât atât, „naşul” justiţiei economice depune eforturi intense în a-şi lărgi cartelul şi în a mări numărul de acoliţi şi de executanţi ai acţiunilor sale, pentru a monopoliza în totalitate justiţia economică şi a-i pune definitiv la zid pe judecătorii care încă mai cred în corectitudinea justiţiei. Cel mai grăitor exemplu îl constituie cazul judecătorului Liliana Andriaş, cu o carieră promiţătoare. Ea a avut însă nenorocul de a fi filmată în timp ce încasa o taxă pentru „serviciile justiţiare” prestate în favoarea cuiva. Sensibil şi milos din fire probabil, judecătorul Colenco nu a prididit să sară în ajutorul tânărului judecător Andriaş. Se pare că acesta şi Liliana Andriaş au fost nevoiţi să se furişeze noaptea şi să se roage timid pe la uşile unor procurori şi ale unor persoane influente, ca să găsească o soluţie pentru „problema” flagrantului tinerei judecător.

Numai cei doi ştiu cât a luptat „naşul” să îi corupă pe patru membri ai CSM pentru ca Liliana Andriaş să îi fie în continuare colegă. Dar se pare că judecătorul Colenco nu a investit degeaba în judecătorul Andriaş, aceasta fiind nevoită să-şi plătească datoria şi să devină astfel unul dintre cei mai devotaţi executanţi ai judecătorului „ştuca”.

Acest exemplu ne demonstrează încă o dată în plus pericolul pe care îl reprezintă molima corupţiei şi care, dacă nu e stârpită la timp, şi prin metode radicale, la fel ca orice epidemie periculoasă, se întinde cu repeziciune iar „decesul” justiţiei moldoveneşti devine iminent.     În continuare, victime, justiţiabili sau „clienţi”, oricine, este invitat să ne semnaleze actele de corupţie, să ne furnizeze informaţii şi cazuri noi şi să ne ajute să contribuim la stârpirea molimei numită „CORUPŢIE” din sistemul judiciar.

www.hicsuntleones.eu

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: