CUGET LIBER-blog public românesc!

29/09/2009

ATAC RAIDER SUB „PLAPUMA” CORUPŢIEI


Aşa cum am mai relatat şi în articole precedente, printre bunurile luate în vizor de grupările criminale care se ocupă de atacuri de tip „corporate raider” s-a numărat şi un teren de aproximativ 6 ha, situat în strada Petru Rareş, 62/1, din Chişinău, anterior aflat în folosinţa fostei Uzine de Articole de Beton Armat, (JBI-1) actuala Uzina Aba-1 S.A.

Terenul în discuţie a trezit interesul mai multor grupări de raideri, care din 2005 au încercat prin fel şi fel de metode să intre în posesia acestui bun.

Printre primele încercări de a acapara respectivul teren se numără şi procedura de insolvabilitate, acţiune coordonată de o grupare patronată de unul dintre foştii consilieri prezidenţiali, şi din care făceau parte foşti funcţionari ai serviciului fiscal.

Intensificarea atacurilor de tip raider pentru a putea pune mâna pe acest teren a coincis cu întâlnirea dintre reprezentanţii Grupului Vinci şi ministrul economiei Igor Dodon, în februarie 2007. În cadrul respectivei reuniuni s-a pus în discuţie intenţia Grupului Vinci de a iniţia un grandios proiect investiţional în Republica Moldova, de peste 50 milioane de EURO, constând în  construcţia unui hipermarket al cunoscutei reţele CARREFOUR. Tot atunci, s-a adus vorba şi despre terenul din strada Petru Rareş 62/1, menţionându-se că ar fi unul dintre cele mai potrivite, pentru proiectul în discuţie, dat fiind zona unde este situat.

După spusele reprezentanţilor grupului investiţional, pentru organizarea întâlnirii cu importantul ministru li s-au cerut 10.000 EURO – business în stil moldovenesc… Imediat după această întâlnire, la Chişinău, au apărut mai multe grupări care vindeau şi cumpărau terenul şi complexul imobiliar din strada Petru Rareş, 62/1. Fără a lua în considerare faptul că proprietarul acestuia nu avea intenţia de a-l înstrăina şi nu împuternicise pe nimeni în acest scop, unii dintre acei „distinşi” oameni de afaceri moldoveni încheiau între ei contracte şi chiar au încasat avansuri, pentru imobilul amintit mai sus.

În această vâltoare a evenimentelor la complexul din Petru Rareş, 62/1 şi-a făcut apariţia unul dintre cei mai aşa-zişi „grozavi” afacerişti din acea vreme, un oarecare Nicolae Gaborac, zis şi „HAHOL”, care s-a declarat drept proprietarul obiectivului. Renumele de afacerist al lui Nicolae Gaborac se datora de fapt relaţiilor acestuia cu directorul de pe atunci al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Valentin Mejinschii, „spaima” mediului de afaceri moldovenesc, din cauza abuzurilor căruia mai mulţi au avut de suferit, având soarta „culacilor” din timpul lui Stalin.

În repetate rânduri, Gaborac a declarat că respectivul complex imobiliar din str. Petru Rareş, 62/1 va fi naţionalizat, deoarece avea legătură cu  C.F. „EUROPA-TRUST” (companie fiduciară despre care se ştie că a făcut şi face în continuare obiectul atacurilor de tip „raider). Astfel, Gaborac ar fi urmat să intre în posesia complexului imobiliar menţionat mai sus, prin această metodă, destul de practicată la Chişinău. De asemenea, Gaborac a ţinut să precizeze că, în cadrul unei operaţiuni speciale a CCCEC, urmau să fie preluate toate imobilele societăţilor în care compania „EUROPA – TRUST” administrase acţiuni.

Pentru punerea în aplicare a planului de preluare a imobilelor companiei „EUROPA-TRUST”, CCCEC l-a desemnat pe ofiţerul Roman Moraru, care avea misiunea de a se ocupa exclusiv de această operaţiune, el fiind de fapt subordonat lui Nicolae Gaborac.

După cum s-a constatat ulterior, Roman Moraru, angajat al CCCEC, mai beneficia de ceva „salarii” de la clienţii săi particulari, precum Hahol, de circa trei mii EURO lunar. Astfel ne putem explica de ce acest Roman Moraru a dat dovadă de atâta asiduitate în timpul operaţiunilor sale necinstite. Şi, deşi a fost în flagrant în timp ce lua mită, el a tot încercat să îşi restabilească imaginea de „onest ofiţer al CCCEC”.

Folosindu-se de pretexte false, Moraru  a ridicat dosare cadastrale de la Întreprinderea de Stat Cadastru (OCT) susţinând că se inventariază pretinsa avere a lui „Hahol”. Acest fapt confirmă implicarea lui Valentin Mejinschi, pe care l-am menţionat mai sus, în preluarea frauduloasă de proprietăţi, bineînţeles nu în folosul exclusiv al său sau al lui Hahol. Nimeni nu e atât de naiv să creadă că, în acea perioadă ar fi fost vreo afacere din care să nu tragă foloase şi CEZARUL (ghiciţi despre cine e  vorba….).

În urma investigării afacerilor coordonate de Hahol, s-a putut constata că ,de fapt, el se afla în negocieri cu mai mulţi intermediari, cointeresaţi în achiziţionarea terenului menţionat, pentru Grupul Vinci. Interesate s-au arătat şi mai multe firme franceze şi româneşti.

În mai 2007, reprezentanţii investitorilor au dat de înţeles că, de fapt, se intenţionează doar achiziţionarea terenului şi nu a complexului imobiliar, care conferă dreptul de a cumpăra terenul.

În aceste noi circumstanţe, gruparea Hahol-Mejinschii, care, prin intermediul CCCEC, deţinea controlul asupra complexului imobiliar, şi care a pregătit şi un dosar penal în acest sens, a pierdut teren, întrucât nu avea controlul asupra obiectului vizat.

În iunie acelaşi an, negocierile au continuat şi s-au intensificat, iar pe piaţă au apărut mai mulţi competitori. Unii dintre ei s-au angajat să garanteze  investitorului soluţionarea problemelor legate de Consiliul Municipal Chişinău, proprietarul terenului în care investitorii erau interesaţi. Hahol a intrat în panică, temându-se că pierde importantul obiectiv şi că rolul său îşi pierde din însemnătate şi a apelat la ajutorul lui Valentin Mejinschii. Acesta, acţionând în grabă, la rândul său, a pus sub sechestru complexul imobiliar din strada Petru Rareş 62/1.

Acţionând în pripă, Mejinschii s-a expus unui risc imens, iar până la urmă au fost depuse mai multe plângeri în care era acuzat de abuz în serviciu, solicitându-se totodată intentarea unui dosar penal împotriva.

În stilul caracteristic, recurgând la intimidări, Mejinschii a intervenit la Consiliul Municipal Chişinău pentru ca problema privatizării terenului să nu mai fie analizată. Astfel, el a încercat să îşi folosească influenţa.

După mai multe investigaţii şi analize, investitorul străin şi-a dat seama ce ascunde această afacere murdară şi care sunt pionii care încearcă să o ducă la bun sfârşit.

La finele anului 2007, o altă grupare criminală a intrat în scenă. De această dată se acţiona  în interesul unui alt investitor – Băneasa Investments S.A., Bucureşti.

Comparativ cu planul lui HAHOL, de această dată  s-a încercat ceva mai „civilizat„. Proprietarul complexului imobiliar urma să accepte ca o persoană, apropiată de „CEZAR” şi care deţinea controlul asupra CCCEC şi a Consiliului Municipal Chişinău, să vândă complexul imobiliar societăţii Băneasa Investments, la un preţ pe care îl considera oportun. Proprietarului urmau să i se achite costurile complexului imobiliar şi în acest mod să i se asigure oportunitatea de a evita exproprierea frauduloasă prin intermediul CCCEC, şi totodată persecutarea continuă a acoliţilor lui Mejinschii.

De această dată, nu complexul imobiliar a constituit ţinta afacerii, ci societatea care îl avea în proprietate, pentru a nu periclita astfel procesul de privatizare a terenului. Controlul asupra Consiliului Municipal Chişinău a fost pierdut însă după alegerile locale.

Noul plan viza achiziţionarea părţilor sociale pe care firma românească „Vici Holdinvest” le deţinea în capitalul social al ÎCS „Vici Investments Group”, firmă moldovenească.

Imediat după ce s-a ajuns la o înţelegere, aparent secretă, CCCEC a pus sechestru pe părţile sociale deţinute de „Vici Holdinvest” în întreprinderii moldoveneşti ÎCS „Vici Investments Group” în acelaşi pe care Mejinschii l-a folosit în cazul complexului imobiliar din Petru Rareş 62/1. După cum s-a explicat, acest lucru a reprezentat o garanţie a afacerii.

Considerăm că este evident pentru oricine că CCCEC reprezintă în acest „joc” intermediarul prin care se desfăşoară toate tranzacţiile importante, indiferent de actori, care până la urmă par sa aibă acelaşi stăpân.

Simultan, o altă grupare, coordonată de cel ce îşi spune „CAŞCEI” (alias VADIM CIORNEA”) depunea serioase eforturi pentru a intra în posesia complexului imobiliar din Petru Rareş, prin intermediul procesului de insolvabilitate, iniţiat anterior împotriva S.A. „UZINA ABA-1”.

Caşcei, prin intermediul firmei sale „Gasvat Grup”, în cadrul căreia exercită rolul de administrator şi unic asociat, a preluat prin intermediul schemelor murdare (conform cărora statul îi este mereu dator) o serie de creanţă a statului în cadrul procesului de insolvabilitate şi a celei deţinute de Chişinău Gaz, cu scopul de a intra în procesul de insolvabilitate iniţiat fictiv de o altă grupare. În 2008, prin preluarea creanţelor, Caşcei a reuşit să înlăture din cadrul procesului de insolvabilitate al Uzina Aba-1 S.A gruparea care l-a iniţiat, desemnând în calitate de administrator al acestuia pe Nicolae Furtună, cunoscut ca fiind implicat în mai multe scheme frauduloase, derulate de numitul coordonator al grupării raider, prin intermediul acestor proceduri menţionate mai sus. Un exemplu poate fi „Cristal Flor”.

Dar operaţiunea nu s-a lăsat fără arestări.

Până la numirea sa în funcţia de administrator, Nicolae Furtună a depus o cerere de revocare a deciziei Curţii Supreme de Justiţie. Conform acestei decizii a fost declarată ca legală tranzacţia de înstrăinare a complexului imobiliar din str. Petru Rareş, 62/1 din 1998, contestată de gruparea de raider, pe care a succedat-o CAŞCEI. Astfel nerăbdarea şi încrederea lui Caşcei au scos în evidenţă adevăratele sale intenţii – preluarea complexului imobiliar care face subiectul istoriei noastre.

Curtea Supremă de Justiţie a respins cererea de revocare.

În aceste circumstanţe, „Caşcei” a fost nevoit să recurgă la fabricarea altor temeiuri de revocare a acelei decizii pentru a putea ajunge la imobile. Curtea Supremă de Justiţie pare să fi devenit unul dintre marile obstacole care stăteau în calea lui Caşcei, deoarece se pare că această instituţie este totuşi reprezentată şi de persoane care ţin la idealurile justiţiei şi nu sunt lipsite întrutotul de scrupule şi care cunosc destul de bine tertipurile la care se pretează cunoscutul cap raider.

În aceste circumstanţe, Caşcei a fost nevoit să caute noi motive pentru a cere revocarea şi pentru a convinge judecătorii Curţii Supreme de Justiţie să-i servească interesele.

În 2008 au dispărut potenţialii investitori, criza s-a accentuat iar problemele neîncrederii în propriile forţe ale unor aserviţi au determinat într-o oarecare măsură coaliţia lui Caşcei cu Hahol.

Cu deficienţe financiare şi suferind după ce Mejinschii a fost înlăturat de la CCCEC, Hahol s-a asociat cu Caşcei. Acesta din urmă, după reuşita sustragerii a câtorva zeci de milioane de lei din bugetul de stat a dispus de suficiente mijloace băneşti pentru a investi şi s-a bucurat de o poziţie avantajoasă faţă de „cei de sus”.

Astfel, Caşcei a preluat probele fabricate de către Hahol şi Mejinschii şi a dezvoltat în continuare „proiectul”.Caşcei, în mod fraudulos, prin intermediul firmei sale „Emis Consulting Grup”, a lui Ruslan Purice şi al Alinei Oriol (pioni deja cunoscuţi în schemele de tip raider) a efectuat o serie de tranzacţii ilegale cu acţiunile S.A. „Uzina Aba-1”.

În octombrie 2008, la indicaţiile lui Caşcei şi  având totul pregătit, CCCEC a pornit un proces penal, legat de sustragerea complexului imobiliar din strada Petru Rareş, 62/1. În ciuda faptului că instrumentarea acestui caz nu ţinea de competenţa CCCEC, urmărirea penală a fost condusă de ofiţerul acestei instituţii, Boris Macoviciuc, sub coordonarea personală a lui Viorel Morari, de acum cunoscutul procuror pătat de afacerile de tip raider. De altfel, transmiterea dosarului, conform competenţei ar fi putut conduce la pierderea pârghiilor de control de către Caşcei.

La cererea lui Ruslan Purice, acesta împreună cu alte persoane pe numele cărora au fost înregistrate fictiv acţiuni, a fost recunoscut ca şi persoană vătămată, în ceea ce priveşte înstrăinarea, în 1998 a patrimoniului S.A. „Uzina Aba-1”, al cărui acţionar, a devenit în 2008 acelaşi Purice. În acel moment, întreprinderea era deja de 3 ani în proces de insolvabilitate.      Logica este clară: CCCEC trebuia să se edifice asupra corectitudinii cu care au procedat instanţele de judecată. Nu credem că vreunul dintre cititorii noştri se îndoieşte de faptul că în Republica Moldova puterea aparţine POLIŢIEI. Puterea judecătorească urmează a fi controlată de poliţie, bineînţeles cu mici excepţii. Doar Aurel Colenco, preşedintele Curţii de Apel Economice ( şi el renumit pentru „corectitudinea” sa) ar face „justiţie” adevărată. Sărmanul de el, doar Curtea Supremă de Justiţie îl cam asupreşte, motiv pentru care a tins cu atâta ardoare să obţină funcţia de preşedinte al acesteia. Spunem că a pretins, deoarece, din unele surse am înţeles că el, de ceva timp, a cam renunţat la această aspiraţie şi e foarte iritat când aude de penitenciarul de la Pruncu. Nici măcar nu admite glume în acest sens…

Ofiţerul Boris Macoviciuc, în cadrul pretinsului proces de urmărire penală, a admis în calitate de persoană civil responsabilă Î.C.S. „Vici Investments Group” ca la 25/02/2009 să se dispună, în baza încheierii judecătorului de instrucţie, un sechestru asupra complexului imobiliar din strada Petru Rareş, 62/1.

După aplicarea sechestrului, în cadrul dosarului penal, din motive necunoscute, nu s-a făcut nimic, dosarul penal rămânând a fi „conservat” până la primirea indicaţiilor de la „marele” Caşcei.

În aprilie, Caşcei, cu susţinerea Procuraturii Anticorupţie, în parte a cunoscutului procuror Viorel Morari, a obţinut controlul asupra companiilor fiduciare „EUROPA -TRUST” şi „ECON-RENAŞTERE” iar ca administrator al ambelor companii a fost desemnată tânăra DIANA CRICLIVAIA, folosită anterior de capul grupării raider ca şi contabilă şi ca administrator în unele scheme financiare dubioase.

Începând din aprilie, Caşcei s-a implicat într-o luptă crâncenă împotriva companiilor fiduciare, motiv pentru care nu şi-a bătut capul prea mult cu obiectivul din strada Petru Rareş, 62/1, întrucât râvnea să acapareze mai multe imobile şi loturi de teren …

În septembrie, Caşcei a înţeles că lupta cu companiile fiduciare va dura şi că regimul poliţienesc cedează, lipsindu-l de importante pârghii de conducere a afacerii sale – atacurile de tip „corporate raider”, care, fără susţinerea organelor de forţă îşi pierd sensul. A fost totodată îndepărtat de la bugetul de stat din care se alimenta cu regularitate şi a trebuit să facă faţă revoltei unuia dintre beneficiarii atacurilor (al cărui nume nu considerăm că e necesart să fie indicat) şi care a participat activ la finanţarea campaniei salei împotriva companiilor fiduciare. Astfel Caşcei a fost nevoit să îşi concentreze atenţia către obiectivul său cu care a început unul dintre cele mai masive atacuri raider – complexul imobiliar din str. Petru Rareş, 62/1.

Mai mult decât atât, tot în septembrie, Caşcei a pierdut un important proces la Curtea Supremă de Justiţie, care îi afectează calitatea sa de creditor în cadrul procesului de insolvabilitate a S.A. „Uzina Aba-1”, riscând de a fi eliminat din acesta.

În aceste circumstanţe, pe 16 septembrie, Caşcei, pentru a-şi proteja investiţiile făcute în preluarea ilegală a complexului imobiliar menţionat, prin intermediul Procuraturii Anticorupţie, cu ajutorul procurorului Viorel Morari, a încercat disperat să dea o lovitură de graţie victimelor sale.

Pentru a nu putea  fi identificată ţinta reală a atacului, Caşcei, prin intermediul lui Morari, sub pretextul unei acţiuni din cadrul urmăririi penale, pornită pe faptul sustragerii în 1998 a bunurilor S.A. „Uzina Aba-1”, a stat în spatele a mai multor percheziţii, în birourile societăţilor, care, chipurile, au legătură cu aşa –zisa infracţiune săvârşită în anii 1998-2000.

De fapt, după cum s-a putut înţelege mai târziu, colaboratorii CCCEC, la indicaţiile lui Viorel Morari au executat o comandă de persecutare: căutarea de documente e constituie probe în cauzele civile în care firmele grupării lui Caşcei figurează în calitate de părţi, distrugerea materialului probator, ridicarea tehnicii şi a altor materiale necesare blocării temporare a lucrului juridic cu care Caşcei nu se prea poate exonera în cadrul instanţelor de judecată, precum şi persecutarea personalului despre care Caşcei crede că sunt implicate la opunerea rezistenţei juridice în cadrul campaniei declanşate împotriva companiilor.

Nu întâmplător, în cadrul acţiunilor de percheziţie s-a insistat pe cercetarea birourilor unor avocaţi incomozi pentru Caşcei.

Reprezentanţii proprietarului complexului imobiliar din str. Petru Rareş, 62/1 au declarat că deţin probe care confirmă exercitarea de presiuni asupra administratorilor Î.C.S. „Vici Investments Group” cetăţeni români, pentru a ceda proprietăţile lor în favoarea unor grupări criminale de tip mafiot, probe care ar putea fi făcute publice, în măsura în care nu influenţează strategiile de apărare în cadrul proceselor iniţiate în acest sens.

www.hicsuntleones.eu

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: