CUGET LIBER-blog public românesc!

07/09/2009

ANATOL CÂŞLARU: „STATUL M-A ARESTAT CA RAIDERII SĂ PUNĂ MÂNA PE „CARMEZ”


ANATOL CÂŞLARUAnatol Câşlaru, directorul general al SA „Carmez”, a fost arestat la 21 aprilie 2009, fiind învinuit de concentrare abuzivă a acţiunilor întreprinderii pe care a condus-o timp de două decenii. După ce s-a aflat izolat timp de 42 de zile, Anatol Câşlaru se află în prezent în arest la domiciliu, fiind cercetat penal. În interviul de mai jos, acordat în exclusivitate pentru TIMPUL, el face dezvăluiri uluitoare despre mafia cărnii în RM şi susţine că, de fapt, este victima unui atac de tip raider.

–  Dle Câşlaru, după ce aţi fost arestat la 21 aprilie, unele mass-media vă acuzau de abuz în încercarea de a acapara acţiunile „Carmez”, iar altele declarau că sunteţi victima unui atac de tip raider. Cum apreciaţi învinuirile ce vi se aduc?

–  Marile probleme la „Carmez” au început la finele anului trecut, când cele 6,8% din acţiunile statului în întreprindere au fost procurate de o anumită firmă – „Globauto”. Aceasta a scris o plângere contra mea la Preşedinţie, de unde a fost trimisă la Procuratura Generală, care a deschis imediat un dosar penal. „Globauto” mă acuză că, procurând un pachet de acţiuni de la SA „Carmez” în anii 1999-2000, i-aş fi adus prejudicii de 6 mln. 500 lei. Paradoxul e că această firmă există din 2006, şi cum aş fi putut eu să-i aduc daune acum zece ani? Deci, ei n-au probe contra mea, dar vor să pună mâna pe „Carmez”, de unde se vede ca în palmă o operaţiune de tip raider, în a cărei schemă sunt implicate structurile de stat. Cu susţinerea lor nemijlocită, a fost posibilă izolarea conducerii combinatului, sechestrarea şi lipsirea de drept de vot a acţiunilor până la convocarea adunării generale extraordinare a acţionarilor, efectuarea modificărilor operative în registrul de stat privind înregistrarea unui nou statut şi a unui nou administrator.

– Cât de legal, totuşi, aţi procurat acţiunile discutate şi ce argumente aveţi că în această operaţiune e implicat şi statul?

– Dar cum explicaţi dvs. faptul că, în februarie 2009, după adresarea „Globauto” către Preşedinţie, Procuratura, în regim de urgenţă şi fără nicio probă, a deschis un dosar penal contra mea şi a adjunctelor mele – Ala Bogdanova şi Galina Florea? Cum un biet SRL, care a reuşit să obţină numai 11,8% din acţiunile „Carmez”, a acaparat întreaga întreprindere? Anterior, CCCEC a verificat – timp de patru luni – provenienţa acestor acţiuni, dar nu a depistat nicio fraudă. Nici Comisia naţională a pieţei financiare nu a constatat ilegalităţi în efectuarea tranzacţiilor cu aceste acţiuni. Legalitatea tranzacţiilor este confirmată şi de instanţa de judecată. În 1999-2000, fondul de investiţii „Exiton-Bon” pornise să procure masiv acţiunile „Carmez”, acumulând 48,2% din pachetul total al întreprinderii. Atunci, Consiliului societăţii şi adunarea generală a acţionarilor au decis că angajaţii care doresc pot să participe la procesul de cumpărare a acţiunilor SA „Carmez”, ca acestea să nu ajungă pe mâini străine. Lucrătorii au cumpărat circa 30% din acţiuni, din care circa 23% au fost achitate din banii mei şi ai doamnelor Bogdanova şi Florea. Transmiterea pe conturile noastre a acestor acţiuni a fost efectuată în decembrie 2004.

– Vineri, unele ziare au publicat un articol în care sunteţi numit „directorul roşu”, adept al tradiţiilor sovietice şi un profitor care face deplasări de lux din bugetul întreprinderii în Malta, Brazilia, Austria etc. Aveţi vreo relaţie cu comuniştii?
– Eu sunt un om din economia reală, n-am fost vreodată membru de partid, nici nu m-am implicat în politică. Eu, dacă văd negru, nu pot să spun că e doar puţin negru sau roşu… În Malta, Austria, Franţa et. am primit diplome şi medalii, distincţii pe care le-a obţinut SA „Carmez”. Ca membru al Academiei Internaţionale Economice, sunt invitat şi la diferite întruniri din domeniu. O astfel de întrunire a avut loc în Brazilia – unica ţară cu condiţii sanitar-veterinare favorabile şi de unde RM importă 100% din carnea de vită.

– Până a fi arestat, s-au făcut presiuni asupra dvs., care să vă dea de înţeles că aţi devenit ţinta cuiva?

– Sunt director general de 20 de ani şi toată viaţa am lucrat în domeniul procesării cărnii şi a laptelui, dar niciodată n-am auzit ca guvernul să introducă restricţii la importul de carne. Cu scopul de a acapara această afacere profitabilă, în 2006, guvernul a aprobat un regulament prin care li s-a dat acces pentru import doar la câteva firme alese. Pentru celelalte s-a elaborat o schemă de obţinere a licenţei atât de sofisticată, încât face imposibil acest lucru. De pildă, ţi se cere să prezinţi un certificat de la fisc, care este valabil trei zile, apoi să ceri de la BIT confirmarea că ai frigider, valabilă 14 zile. Până primeşti documentul de la BIT, expiră termenul certificatului de la fisc. Mai trebuie să-ţi elibereze un act şi CCCEC, precum că nu ai antecedente penale, plus multe altele. De aceea, pot să importe carne numai firmele alese, totul merge printr-o singură fereastră. La început, comisia abilitată cu eliberarea licenţelor se afla la Ministerul Agriculturii, după care a fost transferată la Ministerul Economiei, unde ştiţi cine era şi este ministru… Eu am solicitat de nenumărate ori licenţă, dar mi se răspundea că cererea nu corespunde hotărârii de guvern sau că nu mă încadrez în vreun termen – găseau mii de pricini pentru refuz. Povestea s-a sfârşit anul trecut, când am fost invitat la MAI, unde m-au preîntâmpinat: „Dacă mai depuneţi o cerere pentru import, o să aveţi neplăceri!”. Şi n-am mai depus cereri.

– Cu ce scop impune statul aceste restricţii? Şi care sunt întreprinderile care au dreptul la importul de carne?

– Sunt firme necunoscute. Azi e una, mâine – alta. Dintre cele mari, li se refuză tuturor. Având cunoştinţe în toată lumea, mi s-au făcut propuneri din Brazilia, SUA sau Canada să import de la ei carne cu 2,5 dolari. I-am întrebat pe ai noştri de ce pun asemenea preţuri, dar nu primeam niciun răspuns. Formula e simplă: dacă un kg de carne costă 2,50 USD, firma importatoare X declară la vamă preţul de 50-60 de cenţi şi, respectiv, plăteşte TVA din această sumă. Adică, X importă carnea cu 10 lei, o vinde firmei Y la acelaşi preţ, Y o realizează firmei Z cu 60 de lei, iar la „Carmez” ajunge cu 70 de lei. Le puneam deseori această întrebare şi le stăteam ca un os în gât. Odată, aveam nevoie de ficat de vită, pentru pateuri. Am găsit două tone, le-am adus la întreprindere, dar imediat a apărut poliţia şi le-a sechestrat. În ţara asta toate structurile lucrează pentru ele şi niciuna pentru popor. Dacă o comisie specială ar investiga cine deţine monopolul la importul de carne şi peşte, va depista o spălare de bani de sute de milioane de dolari. Constat cu regret şi faptul că circa 70% din Bugetul de stat se formează din importuri, adică de la vămi, deşi, în mod normal, aceşti bani ar trebui să vină din economie. Astfel, statul era cointeresat să importe mult, ca să suplinească bugetul. Dar să nu excludem şi interesele personale. Bunăoară, dacă „Carmez” a procesat, în 2008, în jur de 3.500 tone de carne, care, admitem, ne-a fost comercializată cu doi dolari mai mult, rezultă că cineva şi-a pus în buzunar 7 mln. de dolari pe seama cumpărătorilor de rând.

– Să înţelegem că v-au arestat doar ca să poată prelua întreprinderea? Ce condiţii vi s-au asigurat în izolator?

– Pe 21 aprilie, la 9.00, am fost anunţat că a venit dl Vlad Guzic de la Procuratura mun. Chişinău şi câţiva poliţişti. Erau vreo şase. Mi-au spus că biroul meu şi cele ale adjuncţilor mei sunt sechestrate. Au făcut percheziţie şi ne-au prevenit: „Nu vă mişcaţi, n-aveţi dreptul să ieşiţi, sunteţi numai cu noi”. Apoi au ridicat toate actele din patru birouri şi ne-au chemat la procuratură: pe mine, pe dna Florea şi pe dna Bogdanova. Acolo ni s-a spus: „Sunteţi reţinuţi!” şi ne-au dus la Comisariatul de poliţie de pe str. Tighina, 6. Peste două zile, mi s-a înmânat mandatul de arest. La închisoare nu contează cine eşti. În primele zile, stăteam într-o celulă cu vreo şase bărbaţi – şi ucigaşi, şi de alţii. Nu m-am prezentat, eram mai retras. Ei discutau, dar nici nu-i înţelegeam – foloseau atâtea argouri încât aş fi avut nevoie de traducător. Odată, unul dintre ei m-a întrebat dacă nu-s de la minister… În altă zi, poliţistul de serviciu m-a recunoscut, căci avea în birou calendarul „Carmez. Tradiţie şi calitate 2009”, şi mi-a zis: „Tradiţie şi calitate, să trăiţi!”. Am fost transferat prin mai multe celule, dar nicăieri nu erau saltele. Ne-au adus saltele numai atunci când comisariatul a fost vizitat de delegaţia Comisiei Europene, dar, după ce a plecat delegaţia, au luat şi saltelele… Interesant e că, timp de 42 de zile de arest, n-am fost interogat nici o dată, nici o secundă, nici cu o jumătate de cuvânt. Da, ei m-au izolat ca să acapareze întreprinderea. Să vedeţi ce s-a întâmplat pe când eram închis. La 5 mai, „Globauto” a anunţat convocarea adunării generale extraordinare a acţionarilor pentru data de 22 mai. În primul rând, ei nu aveau acest drept, deoarece deţin doar 12,6% din acţiuni. Legislaţia prevede pentru aceasta nu mai puţin de 25%. În al doilea rând, ei n-au avut cvorum – la adunare trebuia să participe deţinătorii a cel puţin 1milion 5000 de acţiuni, dar procesul-verbal arată că au fost numai 946 mii, adică 47 la sută din numărul total al acţiunilor. În al treilea rând, conform Legii despre societăţile pe acţiuni, acţionarii urmează să fie anunţaţi cu 30 de zile înainte despre adunarea generală, dar nu cu 16 zile, cum au făcut-o ei. În al patrulea rând, lista participanţilor la adunare a fost falsificată, conţinând nume ale persoanelor decedate sau inexistente ca acţionari, sau aceleaşi nume scrise de mai multe ori. Ignorând totalmente legislaţia în vigoare, ei au făcut tot posibilul ca să majoreze numărul de participanţi. În al cincilea rând, adunarea s-a încheiat la ora 17.00, iar Camera de Înregistrare îşi încheie programul cu o oră mai devreme. Totuşi, în mod misterios, Camera a făcut modificările în registru şi, în aceeaşi seară, eu am fost demis şi înlocuit cu Andrei Antonevici, şeful de la „Globauto”. Mai târziu, ei anunţaseră pentru 30 iulie o altă adunare generală extraordinară, la care însă organizatorii nu s-au prezentat. În aceeaşi perioadă, noul consiliu al societăţii a numit un alt director general – pe Dumitru Tcacenco de la „Zernoff”… În al şaselea rând, raiderii şi statul au încălcat flagrant legislaţia cu privire la taina comercială, punând mâna pe toate documentele întreprinderii.

– Subaltenii dvs. au rămas în funcţii?

– Şi Bogdanova, şi Florea, fiind cercetate penal, au fost izolate, ca să nu influenţeze colectivul. Au eliberat-o din funcţie şi pe secretară, şi pe alte persoane care-mi erau apropiate. Totodată, la „Carmez” s-a format un fel de dualitate a puterii. Mai bine zis, vechea echipă de administrare a rămas aici, dar nu are acces la nicio informaţie şi nici la semnarea documentelor. Din păcate, operaţiunile financiare şi de comercializare a producţiei sunt controlate de aşa-zisa noua conducere.

– Dle Câşlaru, aţi pomenit despre implicarea în această schemă a firmei „Zernoff”. Ce legătură are aceasta cu „Globauto”? Sau e vorba de o reţea comună? Cine sunt Antonevici şi Tcacenco?
– Antonevici e omul lor şi nu-l cunosc. N-am vorbit niciodată nici cu Tcacenco. Aici e vorba de o piramidă de raideri. Se presupune că din aceasta fac parte proprietarii următoarelor firme: „Basarabia Nord”, Fabrica de pâine şi întreprinderea „Automobilist” din Bălţi, precum şi „Zernoff”, „Fag”, „Fileti”, „Van Grup”, „Milent Agro”, „Standardul Calităţii”, „Optim Comerţ” şi altele. Unii dintre şefii acestor firme au apărut din senin, ca acţionari, la adunarea generală din 22 mai. Reţeaua a acaparat prin metode de tip raider peste 10 întreprinderi, inclusiv „Basarabia Nord”. Schema asta criminală se află sub protecţia guvernării, dar să pun mâna în foc cine e capul piramidei nu pot. Dacă trăim într-un stat de drept, cu aceasta ar şi trebui să se ocupe instituţiile de drept.

– Aflându-vă în arest la domiciliu, aveţi dreptul să vizitaţi întreprinderea? Care sunt restricţiile ce vi se impun?
– Printre restricţiile ce ni se impun, mie şi adjunctelor mele, este să nu ieşim din Chişinău şi altele, dar principalul impediment este că ni se interzice să mergem la serviciu şi să comunicăm cu persoanele care fac parte din aşa-numitul dosar penal. Practic, ne-au lezat de dreptul de a ne apăra, drept garantat de Constituţie.

– Acţiunile dvs. la „Carmez” au fost sechestrate?

– Şi ale mele, şi ale doamnei Bogdanova, şi ale doamnei Florea sunt sechestrate, fără dreptul de a fi înstrăinate, gajate sau folosite pentru vot. A fost şi asta o decizie a instanţei, deşi nimeni nu poate să-ţi interzică dreptul la vot. Aşa ceva e posibil numai la noi.

– Pentru a funcţiona bine, piramida despre care aţi vorbit trebuie să aibă şi un cap, pe care spuneaţi că nu-l cunoaşteţi. Acesta, pentru a fi protejat de stat, trebuie să fie parte a guvernării. Cine din guvernare, după dvs., este cel mai interesat de problema cărnii?

– Actualul ministru al Economiei. El dirijează şi dă toate indicaţiile. El decide cine să primească licenţă pentru import şi are o influenţă decisivă în celelalte structuri implicate. Fireşte, cred că e implicat şi „tovarăşul” cel mare, altminteri preşedinţia nu mai reacţiona imediat la plângerea „Globauto”. Iar scopul e unul singur – să monopolizeze toată ramura cărnii.

– Cum are loc un atac de tip raider şi cum veţi proceda în cazul în care comuniştii vor rămâne la putere, iar justiţia nu vă va da dreptate?

– Fenomenul raiderilor este foarte răspândit în Rusia şi Ucraina. Totuşi, ruşii au introdus în Codul Penal articole ce vizează asemenea crime, dar la noi ele lipsesc. Presupun că statul, care e implicat nemijlocit în aceste atacuri, nu-şi va pune singur jugul la gât, proclamându-şi propriile acţiuni drept infracţiuni. Iar metoda funcţionează uşor: directorul este arestat sau înlăturat pe altă cale, timp în care se petrec adunări generale ilegale, aprobate apoi de justiţie. Am depus două cereri, la procuratură şi la poliţie, şi solicit deschiderea a două dosare penale cu privire la fraudarea adunării generale din 22 mai şi decizia noului Consiliu al „Carmez”, prin care – fiţi, vă rog, atenţi! – 159.904 acţiuni de tezaur ale întreprinderii, procurate în 1999-2000, au fost înstrăinate şi au ajuns în capitalul social al firmei „Van grup”, fondată de ei în iulie 2009. Am depus o cerere şi la CEDO şi am să insist ca banii pentru pierderea procesului să nu-i plătească guvernul, din sursele contribuabililor, ci anume persoanele vinovate de toată această nelegiuire. Trebuie să recunoaştem că, din păcate, agenţii economici din RM nu sunt apăraţi de justiţie. Cu toate acestea, aşa cum ei n-au nicio probă veridică contra mea, încerc să fiu optimist şi să cred, măcar pentru o clipă, în filmele frumoase, unde întotdeauna învinge adevărul.

Sursa: Timpul, numarul din 7 septembrie 2009, autor – Pavel Păduraru, link http://www.timpul.md/rubric/interviul-de-luni

preluat pe http://hicsuntleoneseu.blogspot.com/

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: